Delir ceţos

Senzaţia pe care am avut-o recitind un text scolastic e aceea de delir ceţos, de sminteală nebuloasă. Ce e surprinzător la atâta risipă de subtilitate e că tot acest alambic de inferenţe pleacă de la un biet postulat, care e cel al credinţei pure. Suntem în simplitatea inocentă, luminoasă, de amiază: undeva s-a început prin a se spune eu-cred-că, şi apoi s-a coborât liniştit, etaj după etaj, în multiplu, diversitate obscură şi raţiocinaţie. La origine, totul e un als ob, un make-believe pe care-l poţi lua de la colţ de stradă, în plină zi, ca la iarmaroc sau la piaţa de peşte. Faptul că-i urmează atâta bizantină subtilitate e într-o contradicţie de tipul comicului pur cu realul, atât de descumpănitoare, încât senzaţia pe care o ai, aceea că asişti fără îndoială la un delir de fiinţă, e aproape dureroasă.

       Trauma amintirilor din copilărie. Sărăcia părinţilor lui X. Mama care într-o zi, pentru a-i explica lucrurile, ia portofelul, îl întoarce pe partea cealaltă şi-i spune: Nu avem bani, de aceea nu putem cumpăra carne, să mâncăm. Aceeaşi mamă, căreia patronul îi spune în bătaie de joc, arătând resturile de mâncare: ‘Dacă vrei, ia tu astea de aici, oricum le dau la gunoi’. Copilul asistând la toate astea.

       Freud către Martha, când încă erau logodiţi: ‘Ştiu bine că nu eşti frumoasă în sensul în care înţeleg asta pictorii şi sculptorii. Dacă e să dau cuvintelor sensul lor strict, mă văd obligat să mărturisesc că nu eşti o frumuseţe’ (scrisoare din 2 aug. 1882). – Groază instinctivă de adevărul nespus, compulsie a confesiunii imediate, totale.

       Nu încetez să mă mir de forţa momentelor de exaltare… ‘O mişcare blândă, însoţită de senzaţie’, cum defineau cirenaicii plăcerea. Impresie, mai mult, de apoteoză a senzaţiilor, un tremur infinit, suprauman. Nu te poţi împăca să părăseşti aşa ceva. ‘Azi, aş vrea să-i intentez un proces lui Dumnezeu pentru absenteism, un proces timpului pentru exces de viteză. Un proces morţii’ (Fred B.). Nu vrei decât prelungirea la infinit, şi anularea tuturor celorlalte lumi, împreună, pentru totdeauna.

Idee de weekend - doua zile in Iasi

Mini ghid turistic Iasi

Cu siguranta, orasul Iasi are foarte multe de oferit turistilor, indiferent de preferintele personale ale acestora. De la istorie si pana la cultura, de la distractie si pana la relaxare, acest loc ofera vizitatorilor sai o multitudine de oportunitati de perecere a timpului liber si se lasa greu sters din amintirea celor care au ajuns aici.

Cum ajungem in Iasi

Sa ajungi in orasul Iasi nu este greu. Ai la dispozitie nu doar conexiunile feroviare spre majoritatea oraselor, dar si o sosea europeana ce trece prin centrul acestuia si un aeroport international, situat la doar cativa kilometri de el. Drumul cu masina, din Bucuresti pana in Iasi, dureaza, in mod normal, 7 ore, in timp ce un zbor cu avionul dureaza doar o ora.

Unde ne cazam in Iasi

Posibilitatile de cazare in Iasi sunt nelimitate si adecvate tuturor gusturilor si bugetelor. Fiind oras studentesc, pe perioada vacantelor se poate gasi cazare foarte ieftina in caminele studentesti, dar si in hosteluri si pensiuni. De asemeni, aici exista unele dintre cele mai vechi hoteluri de 5 stele din Romania, acestea bucurandu-se atat de prestigiu national cat si international. Doua dintre ele sunt situate chiar in centru orasului, in Piata Unirii, unul oferind o panorama superba asupra orasului.

Ce putem face in Iasi

Asa cum am mentionat in primele randuri, orasul Iasi ofera o gama larga de activitati, atat pentru tineret cat si pentru persoanele mai in varsta.

Fiind oras studentesc, Iasul abunda in oportunitati de distractie pentru studenti. Cele doua campusuri, dar si centrul si alte zone ale orasului gazduiesc, in fiecare seara, petreceri dedicate tinerilor, in nenumaratele baruri, cluburi, puburi si cafenele. De asemeni, oportunitatile culturale se gasesc la tot pasul, aici organizandu-se periodic expozitii, spectacole de teatru, concerte si multe altele.

Pe langa toate acestea, orasul Iasi este presarat de monumente istorice si biserici foarte vechi. Cu siguranta, daca ajungeti in aceasta locatie, este pacat sa ratati o vizita la Palatul Culturii, Casa Dosoftei sau Muzeul Unirii. Universitatea Alexandru Ioan Cuza este, de asemeni, o cladire foarte frumoasa, apartinand patrimoniului istoric.

Pasionatii de viata laica pot vizita manastirile vestite, din jurul Iasului, precum Cetatuia sau Barnova, dar si bisericile din oras, precum Mitropolia, unde sunt gazduite moastele Sfintei Parascheva sau Biserica Trei Ierarhi, un monument arhitectural deosebit. Biserica Golia se afla la doar cativa metri de acestea si este de o importanta deosebita, atat din punct de vedere laic, cat si cultural sau istoric.

Nu rata, daca vii in vizita in Iasi!

Daca vii in vizita in Iasi toamna, atunci trebuie sa faci o vizita in Gradina Botanica, unde, incepand cu luna Octombrie, aici se gazduieste o expozitie deosebita de Crizanteme si alte flori specifice acestui sezon. Si pe perioada verii, acesta este un loc deosebit si recomandat pentru relaxare.

Plimbarile pe Copou au fost cele mai apreciate, inca din timpurile vechi, in special Primavara si Vara, datorita aerului curat si inmiresmat pe care il confera numarul mare de tei batrani de aici. De asemeni, de pe Dealul Buciumului se poate vedea o panorama a intregului oras, acesta fiind locul preferat al localnicilor, in special seara.

Niciodată

Niciodată, cu trenul sau avionul, n-am vrut un loc la fereastră pentru a admira peisajul. Mă interesa doar să evadez din proximitate. Fereastra îţi dădea iluzia că nu te afli într-o conservă cu alte sardele, care se înghesuie în tine, au opinii, felurite mirosuri şi din când în când mănâncă. Copil, mă uitam cu atâta disperare pe fereastră sau într-o carte, încât preferam să-mi înţepenească gâtul decât să trebuiască să întrevăd sau să reţin chipul vreunuia. Mai târziu, petreceam constant orele din tren în picioare, pe culoar, fumând sau schimbând câteva vorbe, fără să-mi ocup vreodată locul până la destinaţie.
       Mă întreb dacă acestea stau mărturie pentru iubirea mea de semeni.

       Adorabile meditaţii supulcrale ale Norei Iuga.

       După eşecul şi înfrângerea umilitoare de la Dakar, din 1940, de Gaulle se gândeşte la sinucidere.

       Inşi care se feresc să spună ‘ultima carte’, spunând ‘cea mai recentă’… De multe ori m-am întrebat de ce gradul de infantilizare e atât de mare în Balcan. Constanţa remarcabilă a nenorocirilor?

       Dispunerea temporală a patologiilor. Depresivul trăieşte numai în trecut, nu vrea să ştie de prezent şi viitor. Maniacalul nu e interesat de viitor sau trecut: obsesia lui e prezentul. Desigur că nici viitorul nu rămâne neînsoţit de mulţimea isteriilor ‘de anticipaţie’.
       Epoca e un cocteil maniaco-depresiv: melancolică (trecutul!), dar obsedată numai de prezent (eficienţă, ‘succes’). Cât de simple erau lucrurile în secolul trecut, când domneau, nestingherite, nevrozele şi le puteai drapa într-o schemă sexuală. Era simplu şi flata pe toată lumea. De când noua patologie a timpului e depresia, ai sentimentul că asişti doar la un debut, şi că lucrurile fie se vor schimba decisiv, fie toată lumea va sfârşi depresivă. Cum nivelul de exigenţă al oamenilor faţă de propriile vieţi continuă să crească, iar putinţa realizării e simetric mai mică, se întrevăd cu adevărat puţine speranţe (exceptând vreo soluţie chimică). Depresia a devenit deja o stare normală produsă de societate; ea nu mai are o dimensiune tragică, ci este o banalitate. Nivelul de depresie ridicat indică vieţi suficient de interesante. Un nivel scăzut e semnul platitudinii de mijloace şi ţeluri (viaţa rurală, de pildă, cu trei angoase simple: avere, progenitură, moarte). Curând nu vom mai fi interesaţi nici de viitor, nici de trecut, plasaţi într-un prezent pe care-l vomităm continuu, pe măsură ce palpitul vieţii se intensifică. Să vină patologiile atemporale.

       Reacţia unui bărbat când ascultă un alt bărbat: ‘Hm, ce lucruri interesante’.
       Reacţia unei femei: ‘Hm, ce interesant e bărbatul acela care spune lucruri interesante’.

un plictis mortal.

     Există de ceva vreme (un deceniu? două?) o foarte interesantă religie a optimismului. Aproape singura virtute recunoscută, azi, e evitarea autistă a realului. Despre cineva care spune poveşti roz se spune că ‘nu se lamentează’, ci abordează stenic, cât de curajos, viaţa. Animatori de televiziune propun invitaţilor lor să ‘încheie optimist’ (mister) o emisiune. Reportajele în saloane de incurabili vânează elemente de aparentă normalitate, un gest, un zâmbet, o frază neutră, pentru a alcătui un portret robust al normalităţii şi optimismului. Despre cineva bolnav se spune că ‘luptă’ cu boala. Bătrânii de la azil sunt îmbiaţi să-şi depene povestea de dragoste. S-au format specializări în fericirea de cartier periferic, în nenorocirea pozitivă, în optimismul de leprozerie. Din cele mai sinistre guri ale infernului se aud strigăte guturale: ‘Viaţa e minunată!’, înainte de a fi înghiţite de neant, către un public care nu trebuie contrariat inutil cu elemente de reflecţie. E cea mai interesantă figură a grotescului psihologic pe care am întâlnit-o, de multă vreme încoace. Cred chiar că nu se poate cita o altă epocă în care fuga de real s-a practicat în masă, benevol şi spontan, în consensualul negaţiei.
       Proba unei epoci depresive e optimismul sistematic. Evacuarea realului, ultima religie laică a Occidentului. Un eugenism al fericirii.
       Şi trebuie spus că toate astea sunt de un plictis mortal.

El secreto de sus ojos

       E ciudată negaţia lipsei. Inutil să spui că ‘nu-ţi lipseşte nimic’, deoarece chiar şi atunci ceea ce-ţi lipseşte e lipsa. E dificil să nu asociezi dorinţa cu raritatea şi lipsa. Ce ne face să dorim, să arătăm spre un obiect spunând ‘doresc aceasta’. E fără îndoială un gol de fiinţă, ceva ce ţi s-a luat sau a lipsit ab initio, sau a cărui prezenţă ţi-e figurată ficţional. Nu există oameni cărora să nu le ‘lipsească nimic’, în ciuda multiplicării accesului la obiectele dorinţei, sau a renunţării (sfinţii). Satisfacţia e o iluzie culturală.

       (De cercetat figura, destul de inexplicabilă, a acestui Felix B. Mai cu seamă faptul că a condus din nou BPI-ul din 1950.)

       X… – omul ăsta n-a ştiut niciodată cine e. Toată viaţa lui este făcută din citate.

       Studiu despre elementele hasidice ale avangardei.

       El secreto de sus ojos (2009).

       Exasperarea onestă a lui B.  Asistăm la o dezlănţuire a legilor, măsurilor şi programelor destinate securizării existenţelor. Aproape că nu mai există altceva de o anvergură egală, ca proiect. ‘Nu vă îngrijoraţi, gândim pentru voi, vă vom proteja vieţile.’ Această unică abordare administrativă, protecţionistă, medicalistă a politicii are ceva curios. Mâncaţi bio, aici găsiţi locurile unde nu se fumează, alcoolul nu este bun iar alimentele conţin zahăr, nu depăşiţi pe autostradă 90 de km la oră etc. Se dezvoltă lent o ideologie securitară (ecologia e parte din ea), care ajunge adesea până în intimitatea insului. Singurul lucru de nespus e acela că pretinde să protejeze individul împotriva lui însuşi – bătrân reflex arbitrar. (Cum ar spune F., pretinde să protejeze eul de maleficiile sinelui, cu ajutorul bunului supraeu administrator, impersonal, transcendent, legislativ.) Poate veni oricând un cutremur. Dacă iau un tren el poate deraia. Într-o permanentă insecuritate, pericolul e o metaforă politică: ai sentimentul că nu eşti la adăpost niciodată, treptat reintegrezi condiţia de minorat. Suntem într-o ideologie a riscului zero, care se adaugă disconfortului existenţei.

Spuma activa sau sampon auto

Spalarea masinii tale saptamanal o poate face pe aceasta sa arate ca noua tot timpul. Exista branduri speciale care produc detergenti profesionali cu o inalta putere de curatare atat in ceea ce priveste autoturismele cat si alte tipuri de materiale sau suprafete. Dar momentan ne axam pe cei pentru curatarea autoturismelor.
Utilizarea unor astfel de substante pot ajuta la curatarea masinii într-un mod mai bun, care poate fi esential pastrarii caroseriilor intr-o stare cat mai buna. Aveti  nevoie de substante care sa va poata ajuta sa curatati masina de pete, murdarie sau grasime si sa nu estompeze culorile sau sa matuiasca elementele lucioase. Trebuie sa aveti grija de culoarea masinii caci este esential pentru ca masina sa nu arate veche sau neingrijita.
Un sampon pentru masina poate fi de ajutor, dar nu va  indeparta cu succes si petele de grasime persistente care de obicei apar in urma unei vizite la mecanicul auto.
Aveti nevoie de ceva mai puternic si anume de spuma activa auto. Se gaseste pe piata la preturi avantajoase si ar eo putere de curatare ridicata fata de detergentul auto obisnuit.
La achizitionare trebuie sa fiti atenti ca produsul sa contina elemente sigure pentru dumneavoastra si mediu. Citit eticheta sa vedeti daca nu cumva contine produse chimice periculoase pentru piele sau pentreu caroseria masinii.
Utilizarea substantelor chimice speciale, sigure, nu este o problema, deoarece curata murdaria aflata pe masina.
Spalati masina complet cu spuma activa achizitionata si cu sistem de apa sub presiune. Acest lucru este esential pentru ca murdaria si alte materiale de pe caroserie sa poata fi indepartate in totalitate.
 Atunci cand presiunea este aplicata, aceasta expulzeaza murdaria  ce a fost in prealabil dizolvata de spuma activa.
Trebuie sa stiti ca masina nu poate fi spalata cu jetul sub presiune zilnic, dar o curatare cu o carpa moale pe unde este nevoile zilnic se poate face fara probleme.
 Cand masina este complet umeda trebuie sa se aplice spuma auto. Acesta trebuie sa fie agitata în mod corespunzator inainte de aplicare. Odataobtinuta spuma, o puteti utiliza cu o carpa umeda pentru a sterge masina.
Asigurati-va ca spuma activa ajunge  si la colturi cu usurinta si insistati unde sunt locuri cu murdarie mai veche.  Dupa ce ati terminat de aplicat spuma peste tot o puteti clati cu jetul de apa sub presiune. Insistati la colturi si in locurile mai greu de ajuns.
Lasati apoi masina la soare pentru a se usca si deja putetii vedea ca aveti  o masina noua în fata, care este curata si ordonata. Atunci cand masina este uscata complet se poate utiliza un polish care sa dea stralucire. Ceara auto este disponibila pe piata la toate magazinele de nisa si are ca scop principal conferirea unei straluciri autoturismului pentru ca acesta sa arate ca nou in permanenta sa nu se oxideze pe alocuri dar si protejeaza suprafata, culoarea si vopseaua.
Aceste servicii de splarea si ingrijire a masinii sunt disponibile in orice spalatorie auto, asadar daca nu aveti acasa dotarile sau locul necesar pentru a spala masina oricand puteti apela la o spalatorie cu incredere. Pentru a va asigura ca masina primeste tratamentul dorit de duneavoastra va puteti interesa inainte in legatura cu produsele de curatare folosite.

trenul plumbuit

Cu E. despre furie; de acord că societăţile sunt în amorţire.
       Furia nu e simplă indignare. E un sentiment de fierbere mută. Ea nu se ‘exprimă’. Dacă ieşi pe străzi şi-ţi strigi indignarea, încă mai ai încredere în dialog, crezi că celălalt te poate auzi şi înţelege. A striga spre celălalt, fie şi insulte, e o probă a iubirii de semeni. În furie, în acea mânie mută şi neagră, totul s-a terminat. Nu poţi să-i reproşezi unui ins furios că nu a recurs la dialog; furia nu verbalizează.
       Revoluţiile au fost posibile nu pentru că nu s-a ‘purtat un dialog’ din timp cu manifestanţii, ori pentru că nu s-au făcut vagi reforme, ori pentru că revoluţionarii n-au fost compromişi sau atraşi abil de partea puterii. Lecţia stranie a istoriei e că nimic nu se mai poate ‘face’, de la un moment dat. Există un fel de ‘noduri’, de praguri de intensitate, de fundături ale raţionalităţii unde nici o ameliorare nu mai e posibilă. Nici o funcţie locală nu l-ar fi putut opri pe micul notabil Robespierre, şi nici o acţiune ‘trenul plumbuit’ al lui Lenin spre Moscova. Amatorii de istorie contrafactuală cred mereu că lucrurile ar putea fi ocolite, cu un pic de bunăvoinţă, dialog şi Prozac. (Sunt, de altfel, şi amatorii de teorii conspiraţioniste, în care imprevizibilul e evacuat.) Dar furia te scoate din praxis şi factualitatea concretă. Un ins furios nu mai discută, pentru că nu mai aşteaptă ceva. Un ins furios pune foc. În general, nu are impresia că lucrurile au vreun sens. Cineva furios, de pildă, nu scrie. Pentru el nu mai există nici un om, în prezent sau în viitorul probabil, pe care să-l poată numi semen sau cititor. Dacă se sinucide, nici o ‘terapie’ nu l-ar fi putut opri din timp; cred că n-am învăţat modestia. E de obicei acelaşi sinucigaş care nu lasă în urmă vreun bilet; sinucigaşul fără cititori. Când nişte soldaţi furioşi se dezlănţuie asupra unui oraş cucerit, nu se mai pot evita atrocităţile. Nici un comandant nu va avea destulă autoritate pentru a opri jafurile, violurile, abuzurile, până când intensitatea furiei scade şi ea devine altceva. Nu e adevărat că ruşii intraţi în Berlin ar fi putut să nu violeze, şi cei intraţi în Bucureşti să nu smulgă sordid pardesiuri şi ceasuri. Nu e adevărat că se putea în general ‘face’ ceva.
       Există un ‘fatum’ el furiei: ea trebuie să se exercite. Durata neobişnuit de mare uneori probează dependenţa de furie, de distrugerea, teroarea şi plăcerea răului, o durată alimentată din ea însăşi, un continuum.
       Etiologia cea mai comună e umilirea sistematică. Furia e o agonie. Literalmente trebuie să ne imaginăm un muribund zvârcolindu-se în umilinţă, cineva împins în afara celor vii.
       Deschizi televizorul, vezi o ‘manifestaţie’ pentru nu ştiu ce revendicări; e un spectacol aproape comic. N-ai impresia că ştiu ce e furia, umilinţa continuă, spaima, drumul acela fără ieşire; nu a fost atins în nici un fel un paroxism. Societăţile occidentale, comunităţi de balerine, practică în spaţiul străzii protestul diafan. Nu există nici ‘criză’, nici zvon de revoluţie sau disponibilitate spre revoltă; după cum nici instinct de conservare sau luciditate pentru viitor. Suntem mult în copilăria agoniei. În treacăt, nu cred că nişte conducători au avut vreodată supuşi mai docili. Dar pentru asta trebuie să-ţi pese de timpuri, să crezi în oameni; pe scurt, tot felul de plictiseli de acest tip.

Politzer

    Surprins să aud la O. un elogiu al lui Politzer. Sărmanul Politzer, marxist candid şi materialist pasional, mai degrabă ‘revoltat’ decât revoluţionar, pe care-l descoperisem într-o ediţie din ’30 şi ceva a unui curs obscur, e prins, pus la zid şi împuşcat de nemţi în ’42. Fugise din Ungaria după eşecul lui Kun, şi după o trecere prin Viena şi o întrevedere cu Freud s-a stabilit la Paris. Beauvoir povesteşte certurile lui cu Sartre, prin ’29, agitându-se în plină stradă pentru a-i explica de ce e condiţionat în nonşalanţa existenţei de clasa din care provine… A fost o figură tragică şi entuziastă, de care astăzi nu mai pomeneşte nimeni.
       Dacă ar fi supravieţuit ar fi fost fără îndoială un ‘trezit’, un pocăit ideologic, târându-şi amărăciunea prin remuşcări şi reproşuri până la sfârşit. M-am întrebat de multe ori dacă eroii trebuie să moară – sau să trăiască pentru a vedea ce s-a ales din tot.

O ghicitoare pentru fiecare

Multi dintre voi cunosc ghicitori si poate si mai multi sunt cei ce au invatat despre natura si lucrurile inconjuratoare prin intermediul acestor mici enigme in versuri pe care parintii si bunicii le ofera de multe ori celor mici. Dar pe langa cele clasice mai tineti minte si alte ghicitori ?
Mi-am propus azi sa va prezint o astfel de ghicitoare, mai putin cunoscuta pe care am descoperit-o absolut intamplator in timp ce cautam cu totul altceva pe net. Este vorba de o ghicitoare de toamna, absolut potrivita pentru aceasta perioada din an cand frunzele copacilor s-au scuturat iar natura da primele semne ca iarna se apropie.
Au plecat spre ţări cu soare
Păsările călătoare,
Căci la noi e frig şi plouă.
Vântul bate cu putere
Frunzele-au căzut şi ele.
În cămară adunate
Stau la sfat fructele coapte
Nu este greu de ghicit
Ce anotimp a sosit ?

Ghicitoarea asta nu o mai auzisem niciodata chiar daca pare destul de comuna. Ea vine sa povesteasca pe scurt tot ceea ce se intampla atunci cand vara pleaca iar iarna se pregateste sa isi intre in drepturi. Sunt trei luni in care pasarile calatoare isi parasesc cuiburile in cautarea unor locuri mai calde "caci la noi e frig si ploua" iar vantul incepe sa bata cu putere, scuturand copacii de frunzele ce deja s-au uscat.
Chiar si in camara s-au strans fructele pregatite si conservate, culese atunci cand vara a luat sfarsit iar acum gospodinele au tot cele trebuie pentru lunga iarna ce va sa vina.
Chiar nu e greu de ghicit ce anotimp a sosit iar eu am scris acest articol in ideea ca voi, cei care aveti deja copii o sa puteti profita de ocazie si veti incerca sa le povestiti celor mici aceasta ghicitoare, punandu-i sa va dea un raspuns.
Ghicitorile sunt o excelenta sursa de invatare pentru toti copii iar parintii ar trebui sa profite de ele, cu atat mai mult cu cat tot mai putine traditii se pastreaza acum, in aceste vremuri dominate de calculator.
La final am sa va mai spus una, dar ramane in seama voastra sa gasiti raspunsul:
O ridiche alba, dulce,
Vara-n fabrica ajunge,
O dezbraca de cojoace
Si in zahar o preface!

Despre criză

Scrisesem mai de mult un comentariu despre criza economică. De la momentul acela, în care eram convins că nu poate să fie dracul atât de negru pe cât ni-l prezentau analiştii occidentali, iată că au trecut câteva luni, în care situaţia celor mai multe companii din România s-a agravat, ca urmare a prăbuşirii cererii, atât interne, cât şi externe, dar mai ales ca urmare a bâjbâielii fără precedent în materie de politici economice, pe care o demonstrează acest guvern pedelisto-pesedist, deci fesenist.

Dacă până la urmă am înţeles de ce este necesar să ne împrumutăm cu aproape 20 de miliarde de Euro de la Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială şi Uniunea Europeană, mă strădui să pricep de câteva săptămâni care sunt raţiunile care îl mână pe aiuritul şi aiuritorul ministru al Finanţelor în războiul impozitului forfetar.

În condiţiile în care mai toate statele Europei se luptă să-şi păstreze companiile (de la giganţii industriei auto până la florăria de la colţ) în viaţă, guvernul României se chinuie să omoare şi bruma de spirit antreprenorial, iniţiativă privată şi capital autohton care s-au constituit în anii creşterii economice de după anul 2000.  Pentru că nu cred că mai este nevoie de niciun argument care să demonstreze că introducerea acestui impozit obligatoriu pe pierdere (că asta este până la urmă) va duce la ruinarea unor afaceri precum şi la construirea unor bariere la intrarea pe piaţă, a căror trecere va pune pe gânduri mulţi potenţiali antreprenori. Cu tot ce rezultă de aici: închiderea unor afaceri creatoare de locuri de muncă, şomaj, obligaţia statului de a plăti ajutoare de şomaj celor care au contribuit la fondul respectiv, deci cheltuieli mai mari ale bugetului de asigurări sociale de stat, toate coroborate cu scăderea pe termen mediu şi lung a încasărilor bugetului de stat, întrucât este evident faptul că foarte mulţi antreprenori vor căuta forme de evitare a acestui impozit.

Împotriva impozitului forfetar ajunge până la urmă un singur argument, atâta timp cât toate ideile de bun simţ economic şi de politici economice aplicate corect par să-l lase rece pe administratorul de combinate siderurgice şi fabrici de marmură care este domnul Pogea.

Este vorba de faptul că impozitul forfetar contravine acquis-ului comunitar, acesta interzicând statelor UE impozitarea cifrei de afaceri. Aşadar, ne rămâne speranţa că guvernanţii nu vor încălca o normă europeană, pe care s-au angajat să o respecte prin tratatele semnate şi asumate de România.

Punct şi de la capăt.

N-avem probleme suficiente, ne mai facem câteva. Predictibilitatea politicilor economice? Zero. Seriozitatea promisiunilor guvernamentale? Zero. Câte din măsurile aşa-zis anti-criză prezentate în ianuarie s-au materializat şi se aplică? Niciuna. Câte lucrări de infrastructură au pornit? Niciuna. Câte facturi restante a achitat statul din ianuarie şi până acum? Prea puţine. Câte fonduri europene s-au deblocat, câte noi proiecte au fost puse pe roate? Habar n-avem. Câte măsuri reale de diminuare a cheltuielilor publice neesenţiale s-au aplicat? N.N. Mai mult decât atât, s-au luat măsuri de alocare a unor fonduri publice pe proiecte absolut neviabile, cum este cel al tichetelor de vacanţă pentru angajaţii statului care vor costa bugetul mai mult decât va aduna domnul Pogea din impozitul forfetar în 3 ani. Bravo!

În condiţiile acestea, optimismul comentariului meu anterior, cel din ianuarie, era exagerat. Cred în continuare că mecanismele crizei ascund şi foarte multe oportunităţi, dar m-am convins că avem darul de a ne-o face cu mâna noastră. De a înrăutăţi dinadins o situaţie şi aşa prea puţin roză!

Un fapt divers: În Ungaria, mult mai afectată de criză, Parlamentul a învestit un nou guvern, condus de un tehnocrat pe nume Gordon Bajnai. Noul cabinet este alcătuit din mai mulţi specialişti şi mai puţini politicieni decât precedentul şi are deviza: “Un guvern, un an, un forint”. Va sta în funcţie un an, până la următoarele alegeri legislative, iar salariul miniştrilor este de un forint.

Jocuri mario pentru Wii

Daca sunteti fani al jocurilor acest articol va va interesa in mod cert. Ca si fani al acestui tip de distractie cel mai probabil apetitul pentru jocuri va fost deschis in copilarie de catre celebrul personaj Mario.  Si poate si cu scopul de a va purta in trecut si a mai gusta un pic din inocenta pierduta odata cu trecerea timpului si indreptarea catre jocuri de tip shooting sau cu intriga de razboi, m-am gandit sa va scriu un pic despre cele mai noi jocuri Mario care se gasesc pe piata in acest moment.
Printre ultimele jocuri produse de catre cei de la Nintendo , jocuri care sunt in general dedicate consolei Wii, si in care rolul principal este jucat de catre Mario puteti gasi:
• Mario Power Tennis– Acesta este un joc care se poate juca in maxim patru jucatori si in care starurile Regatului Ciuperca se aduna pentru un turneu de tenis. Cu ajutorul telecomenzilor de la Wii jucatorii pot sa devina eroii perferati din Regatul Ciuperca si sa se bata pe terenul de tenis.
• Super Mario Galaxy 2 -  este un joc bazat pe aventurile lui Mario si a lui Yoshi. Povestea se desfasoara in spatiu unde Mario il urmareste pe regele Koopa care a intemnitat-o pe printesa Piersica si a pus mana pe univers prin folosirea Stelelor Puterii. Mario trebuie sa strabata mai multe galaxii pentru a recupera aceste Stele ale Puterii si a calatori in centrul universului unde o salveaza pe printesa si lumea.
• Mario & Sonic at the London 2012 Olympic Games – este un joc a carui actiune se petrece la Londra in timpul Jocurilor Olimpice si unde jucatorii trebuie sa castige probele aferente diferitelor discipline sportive.
Lista de jocuri in care Mario si companionii sai din Regatul Ciuperca sunt personaje poate continua, si indiferent de preferintele pe care le ai la momentul actual sunt sigura ca te vei juca cu placere aceste jocuri Mario enumerate mai sus.

Aburii unei sobe stricate

Plouă rece și mărunt, iar impresia mâinilor vinete ale omului care începe să-mi spele mașina mă face să mă refugiez în cămăruța de după ușa grea de tablă ruginită, unde fusesem îmbiat încă de la început să mă duc.

- Șefu, nu vezi ce urât plouă, du-te și mata acolo înăuntru, îmi spusese omul, slab, uscat și aproape chel, dar cu siguranță nu mai bătrân de vreo 35 de ani, în timp ce pregătea spuma menită să îndepărteze praful atât de bucureștean de pe mașină.

În spatele ușii ruginite, șase bărbați stau în jurul unei sobe improvizate, pe care se odihnește un bol murdar și ciobit, umplut cu apă. Aburi mulți se ridică încet deasupra bolului, soba produce un fum înecăcios, greu și adormitor… Un angajat își ține mâinile înghețate asupra bolului, din cizmele de cauciuc se scurg firicele de apă rece.

Mă așez pe singurul scaun liber și mă uit în jur. La un birou improvizat un burtos jovial se joacă cu telefonul mobil și cu o legătură de chei. Alt burtos îi ține companie, în timp ce restul – angajații spălătoriei pesemne – tac. Burtosul e arab, îl trădează accentul. Toți se uită la Realitatea TV, unde se discută despre criză.

Ușa de fier ruginit se deschide încet-încetișor și un bătrânel gângav, sprijinit într-un baston hodorogit și încotoșmănat cu un căciuloi de astrahan tras până peste urechi, pășește șovăielnic în camera îngustă. Arabul îi oferă un scăunel, moșul ia loc și începe să vorbească. De-abia îi deslușesc cuvintele, arabul dă din cap, moșului îi curge salivă din colțul gurii, dar vorbește, vorbește fără încetare. Brusc, uimitor de sprinten, saltă de pe scăunel, se îndreaptă spre ușa în dreptul căreia se oprise o bătrână…

- Las că vin, maică, vin acuma, las că n-am murit, las că mergem mâine la piață dacă n-o mai ploua, zice moșul și dă cu bastonul în ușă.

Arabul zâmbește ironic. Moșu, zice, voia bani. E proprietarul spațiului spălătoriei și vrea chiria în avans. N-are arabul bani, e criză, azi a avut doi clienți. Cred că sunt al doilea. Nu înțelege moșul asta, vrea banii. Dolarii, dolarii, zice arabul. Las, zice, are moșul dolari destui. 30.000. Îi ține în pod, zice, să nu îi găsească fiu-su. Că nu îi lasă nimic lu fiu-su, că nu îi cumpără pâine. Nici nevastă-sa nu îi cumpără, poate nu-i lasă nici ei nimic, baba dracului. Zice arabul și trosnește cu cheile multe și mari pe masa de fier.

Mă îneacă fumul sobei stricate, mi s-a făcut somn și mă doare capul. Fug afară, unde plouă în continuare, rece și mărunt. Omul n-a terminat de spălat mașina, dar prefer să stau afară. Lângă mine, aproape imperceptibil, pe soclul gardului de sârmă împletită, moșneagul privește strada goală. Își ține căciuloiul în mână și de pe fruntea cheală niște stropi mici și reci se preling grăbit pe paltonul ponosit…

Gunoaie și ruine. La Constanța.

N-am vrut. N-am vrut nici în ruptul capului să merg la Constanța. La Marea Neagră. Pe care am văzut-o ultima dată în 1997. Cu un an înainte făcusem o excursie, aproape inițiatică aș putea spune, în Dobrogea. Văzusem Tulcea, Sulina, Niculițel, Histria, Enisala, Babadag-ul, monumentul de la Adamclisi, Cheile Dobrogei, văzusem o lume de o simplitate copleșitoare și o sărăcie lucie, văzusem care mici și jerpelite, trase de măgăruși cărunți, și pepeni galbeni, munți de pepeni galbeni. Un pământ arid, sec, chinuit de o secetă cumplită. Și oameni slabi, arși de soare și de vântul plin de praf al Dobrogei.

Îmi aduc aminte și acum de baclavaua înecată în miere și nuci a turcului din Tulcea și de saramura de chefal de pe terasa grădinii de vară din Sulina, unde zile la rând eram singurii clienți, de chemaseră în a treia zi și o formație să cânte special pentru noi.

Cu amintirile acestea nealterate, am acceptat în cele din urmă ideea de a merge din nou în Dobrogea, de data aceasta la Constanța și Mamaia. Pe o minunăție de autostradă până la Cernavodă și apoi pe o șosea nițel îngustă, dar impecabilă.

Lăsând farmecul sălbatic al Mării Negre și îngusta plajă de la Mamaia la o parte, cu tonele de scoici sparte și câteva gunoaie incerte plutind în derivă, orașul și portul Constanța sunt o dezamăgire fără margini și fără excepție.

Un centru așa-zis istoric ruinat, zeci de clădiri din care au mai rămas doar fațadele, și acelea în prag de prăbușire iminentă, curți inundate de gunoaie, trotuare sparte, șosele pline de gropi, câini vagabonzi la tot pasul, clădiri execrabile cu termopane îndoielnice și sticlă hidoasă plantate între case vechi, lăsate în paragină, bijuteria Cazinoului cu geamuri sparte și lacătul pe ușă și, încă odată, gunoaie, gunoaie, gunoaie. Asta e Constanța,

Piața Ovidiu, celebră zice-se, pare un amalgam fără sens și scop. Portul Tomis? Nimic special. Restaurantul de profil din port? O bătaie de joc incredibilă, o mâncare submediocră și niște chelnerițe sictirite și urâte, literalmente urâte prin comportamentul infect, care la rugămintea mea de a mi se aduce o porție de gem (asta pentru a da gust unor papanași penibili) îmi răspund profund indignate că aceasta este imposibil, domnule, e imposibil, nu se poate. Nu permite rețetarul!?!

Imaginea de ansamblu? Un oraș rănit, al cărui centru, cu siguranță odată plin de farmecul portuar, plânge la fiecare colț, părăsit fiind de viață și de oameni, apoi cartiere imense, nemărginite, de blocuri, blocuri, blocuri. Nimic altceva decât blocuri. Constanța, odată al doilea oraș al României, marele port, orașul de importanță națională (m-am săturat de asemenea comentarii, pe care le tot citeam pe diverse forumuri, din partea unor constănțeni imbecili) nu e altceva decât un oraș maltrat și desfigurat de nepăsare, prost gust și hoție miticească, o rușine căreia nu îi pot găsi termen de comparație în niciun alt oraș din România pe care l-am văzut până acum.

Plec întristat. Mă alină șoseaua, prea bună ca să fie circulată doar trei luni pe an. Și mă fac să zâmbesc ironic lozincile scrise cu litere mari pe câte o placă ruginită de prin celebrele localități constănțene, care îmi aduc aminte de lozincile cooperativizării sau electrificării comuniste. Valu lui Traian, Murfatlar, Saligny. Lozincile sunt peste tot. PIETRUIREA TOTALĂ A ULIȚELOR DE PĂMÂNT. SĂ SCOATEM JUDEȚUL CONSTANȚA DIN NOROI. Haida-de, nene președinte de județ, care ți-ai pus numele sub acest îndemn plin de elan patriotic…

Din imaginea pe care am avut-o despre tărâmurile dobrogene, veche de aproape 13 ani, s-a ales definitiv zobul.

Despre Epilare Definitiva

Epilare definitiva - un termen din ce in ce mai cautat pe internet si un serviciu din ce in ce mai solicitat la orice salon de cosmetica. De cand a aparut un aparat epilare definitiva, o crema epilare definitiva din ce in ce mai multe persoane fie barbati fie femei recurg la aceasta proceura pentru a scapa de parul nedorit si inestetic de pe corp.

O epilare definitiva o puteti efectua in orice zona a corpului cu succes maxim, astfel  puteti scapa de calvarul mersului in mod regulat la salon, de grija epilarii regulate fie ca sunteti acasa obositi fie ca ati plecat in concediu si trebuie sa gasiti un salon in zona in care va aflati.
Pana nu demult numai femeile recurgeau la epilare definitiva dar cum serviciul se dovedeste a fi deosebit de util mai nou gasim o multime de oferte si pentru epilare definitiva barbati, ca doar si pentru ei este un calvar epilatul/barbieritul la fiecare1-2 zile.

Va ramane doar sa faceti o singura data in viata cateva sedinte in functie de cat de deasa este pilozitatea in zona respectiva, apoi nu va mai trebui sa va epilati niciodata.
Preturile serviciilor de epilare definitiva Constanta nu sunt  ridicate, ele fiind accesibile oricarui buzunar, platindu se de cele mai multe ori in rate la fiecare sedinta. La noi in tara inca este lumea putin reticenta privind epilarea  definitiva  existand diverse zvonuri privind aceasta procedura.
Cei si cele mai indraznete au recurs deja la acest tip de epilare cu succes, nebagand in seama zvonurile. Totusi, este  bine sa consultati bine piata  sa stiti «cu ce se mananca»  epilarea definitiva deoarece, ca peste tot exista si saloane gata sa va pacaleasca. In acelasi timp daca aveti un tip de piele foarte sensibil  sau cu probleme este bine sa consultati si un dedic dermatolog inainte de a incepe  tratamentul pentru epilare definitiva.

Dj nunta Bucuresti

O nunta pare ar fi incompleta fara cineva responsabil  cu muzica. Nu exista nunta sau petrecere fara muzica. Un expert dj nunta ar trebui sa creeze o atmosfera confortabila, sa redea melodiile potrivite fiecarui moment.

Dj-ul nuntii trebuie sa aiba experienta pentru a face fata si situatiilor spontane care apar la orice eveniment.

Detinand experienta vasta in acest domeniu va punem la dispozitie dj nunti bucuresti, cat si in alte locatii din apropiere.

 Dj pusi la dispozitie de firma noastra sunt flexibili, ceea ce inseamna ca sunt  in masura sa reda muzica placuta si care face atmosfera pentru diferite tipuri de public.
Unii invitati pot savura muzica mai veche in timp ce unii pot prefera  hit-urile noi, oricat de variati sunt invitatii unei nunti, dj-ul va sti sa multumasca pe toata lumea.
Recomandam sa luati legatura cu noi cu putin timp inaintea evenimentului pentru a verifica disponibilitatea dj-ului  dorit dar si pentru a avea timp sa va intalniti pentru a stabili dinainte toate detaliile precum si care urmeaza sa fie oaspetii prezenti si cam ce gusturi muzicale au.
Va putem ajuta la organizarea evenimentului  cu dj nunti ce au referinte excelente  de la receptii cat mai variate ca tematica muzicala.

Oricine isi doreste ca la propria nunta toti invitatii sa se simta  bine, sa danseze si sa fie incantati de atmosfera. DJ-ul are o mare responsabilitate deoarece  muzica creaza de  cele mai multe ori cadrul in care urmeaza sa se desfasoare o  ceremonie formala  sau o petrecere si are datoria de a  mentine o stare de spirit  vesela.

Inchirieri auto bucuresti

De multe ori autoturismele devin necesare vieții de zi cu zi. Astfel s-a ajuns la posibilitatea închirierii autovehiculelor în schimbul unei sume de bani.

Ce trebui să știi în momentul achiziționării unui vehicul ?

Încearcă pe cât posibil să închiriezi un autoturism dintr-o zonă mai depărtată de aeropoarte deoarece banii pe care îi vei scoate din buzunar vor fi de 2 sau chiar de 3 ori mai mulți decât în cazurile obișnuite. Totodată ar fi indicat să ai asupra ta toate actele necesare și anume permisul de conducere, buletinul și orice alte documente care să le inspire încredere pentru inchirieri auto aeroport.

• În momentul în care dumneavoastră apelați la serviciile de rent a car Bucuresti ale firmei ar trebui să vă documentați un pic. Dacă aveți acces la internet încercați să găsiți câteva păreri ale celor ce au testat acest serviciu și să vă faceți o idee.

Cel mai important lucru este să verificați autorurismul cu atenție, deoarece acesta poate fi lovit, iar la returnare veți fi răspunzător pentru starea autovehicului și veți plătii suplimentar costurile de reparație.

La returnare ar fi indicat să prezentați mașina cu rezervorul plin, astfel nu veți plăti în plus. Foarte multe firme vă vor păcăli la calcule, și chiar dacă dumneavoastră sunteti atent și încercați să nu vă lăsați păcăliți, vă spun din proprie experiență că nu veți avea nici o șansă.

Încercați pe cât posibil să verificați toate locurile unde ați depozitat lucruri deoarece dacă acestea vor rămâne în mașină , fiți siguri că nu le veți mai găsii niciodată. Personal consider că este mult mai eficient să verificați dumneavoastră dacă mai există obiecte prin mașină, și dacă totuși nu o faceți asigurați-vă că agentul de închirieri auto va verifica mașina de față cu dumneavoastră. Astfel lucrurile găsite vă vor fi returnate.

Aveți grijă la ce servicii ”rent a car” apelați pentru a nu fii păcăliți !