Tocmai o cunoscusem pe Kumico (imi placuse numelei ei japonez, kimonoul si machiajul puternic!), o gorjanca flegmatica, sloboda la gura, pe care o intilnisem, intimplator, la onomastica unui prieten. Imi marturisise ca era gheisa ( un fel de dama de companie!), intr-un club select, frecventat numai de oameni de afaceri japonezi (dansind si cintind pentru acestia). Gurile rele spuneau ca in spatele acestor gheise occidentalizate se ascundeau, de fapt, niste prostituate (de lux), lucru pe care i l-am spus si ei, nereusind decit sa o enervez, sa abat potopul asupra mea. „Voi barbatii, se dezlantui ea, n-aveti nici un respect pentru femei, sinteti niste porci ordinari.
Va milogiti de ele (le pupati si-n fund, la propriu!) pina va goliti scula, dupa care va duceti acasa si va bateti nevestele ca se fut cu altii, de parca saracele de ele si-ar tine pizdele-n palmi! Nici tu nu esti mai breaz, ti-ai bagat-o in mine pina la urechi si-mi spui acum tot felul de chestii (bati seaua ca sa priceapa iapa!”). Incercasem sa ma apar, s-o asigur ca nu dadusem crezare acestor birfe, dar ea era de neoprit.” Daca nu crezi, zise, fa-o! Insoara-te cu mine! De futut m-ai futut cit ai vrut (si cum ai vrut), ce mai astepti? Vrei sa te trag eu de pula la Starea civila sau sa ti-o sug ( ca sa poti spune apoi ca-s curva!). Sictir!”. Plecase de la mine val-virtej, eu nu incercasem s-o opresc, nici s-o cer de nevasta, speram sa-i treaca si sa se intoarca. Peste citeva zile insa o zaresc la bratul unui „galbejit”, (probabil un japonez, nu-mi dadeam seama!) imbracata in rochia de mireasa pe care i-o cumparasem chiar eu de la Paris.