Dezvoltarea regatului Macedoniei in timpul domniei lui Filip al II-lea (359-336 i.e.n.) a insemnat sfarsitul perioadei de glorie pentru cetatile lumii grecesti. Educat la Teba lui Pelopida si a lui Epaminonda, regele macedonean se dovedeste un politician abil si un razboinic priceput, dar lipsit de scrupule.
Obisnuia sa spuna ca: "Nu exista cetate de necucerit, daca se poate face sa intre in ea un catar incarcat cu aur", ceea ce vorbeste de la sine despre mijloacele pe care le utiliza: coruptie, tradare, amenintare, prefacatorie, minciuna, forta. El stie sa speculeze neintelegerile dintre orasele-cetati, pentru a le slabi puterea si a le cuceri pe rand. Principalul sau adversar il constituia Atena, campioana democratiei in Grecia, aflata insa intr-o dramatica scadere a spiritului cetatenesc.
De aici se va ridica impotriva politicii agresive a lui Filip al Macedoniei, mai mult decat atenienii, care traiau din amintirile faptelor de arme, glasul lucid si mobilizator al celui mai mare orator al antichitatii, Demostene. Cu o constitutie debila, emotiv si balbait, Demostene are o vointa de fier si o perseverenta extraordinara.
El isi remediaza defectele, devenind un artist al cuvantului rostit sau scris, obtinand un renume binemeritat incununat de campania demascatoare a intentiilor lui Filip, inceputa in 351 inaintea erei noastre. Pentru apararea libertatii Atenei si a cetatilor grecesti, Demostene va pleda cu vigoarea unei minti generale, uzand de efecte oratorice remarcabile, de la starnirea sentimentelor de mandrie si de datorie patriotica in auditoriu, trecand pe la demonstratia logica, pana la exemplele memorabile si exprimarea pitoreasca. Iata-l denuntand scopul politicii lui Filip: "Nu exista nimic pe care sa il submineze, nimic pe care sa-1 combata cu mai multa inversunare decat regimul nostru politic, nimic pe care sa doreasca mai mult sa-1 distruga".
Altadata, enumera cu mahnire cauzele decaderii: "Dar astazi, din contra, oamenii politici hotarasc in toate, totul se face prin el; in timp ce voi - poporul - paralizati, despuiati de banii vostri, de aliatii vostri, sunteti redusi la situatia de servitori, la rolul de valeti, nu mai sunteti decat niste cetateni - accesorii, prea multumiti daca vi se acorda indemnizatia pentru spectacole, daca oamenii care va conduc organizeaza pentru voi vreo procesiune, in sfarsit trasatura de curaj civic care depaseste totu1 - le aduceti multumiri pentru a va fi dat ceea ce era al vostru. In acest timp, ei incep prin a va ingradi in oras, va aduc in situatia de a deveni acea speta de vanat, pe care il imblanzesc pentru a-l domestici."
Prin cele 14 discursuri vitriolante numite "filipice", dupa personajul aflat in centrul lor, Demostene va reusi sa formeze alianta cetatilor grecesti impotriva lui Filip, dar batalia decisiva de la Cheroneea (la data de 1 septembrie 338 inaintea erei noastre) inseamna un dezastru pentru cauza libertatii. Oratorul va continua lupta in exil, apoi va reveni la Atena, unde se va sinucide in 322 dupa pierderea ultimelor iluzii. Prin talentul elocintei sale si prin nobilete idealuri care 1-au insufletit, Demostene a intrat in eternitate.
Dupa o suta optzeci de ani, marele orator roman Marcus Tullius Cicero avea sa-si intituleze "Filipice" colectia de 14 cuvantari rostite in Senat impotriva lui Marcus Antonius, in care infiereaza pe reprezentantul unei probabile dictaturi, ca pe o primejdie capitala pentu stat.
Se recunoaste usor in arta lui Cicero, lectia asimilata a magistralei virulente si a atitudinii moral - patriotice a celebrului Demostene. Filipicele au intrat in constiinta publicului ca discursuri polemice acuzatoare, demascatoare, mai mult violente decat modele ale artei cuvantului, termenul pierzand din conotatia lui morala conferita de exemplul care 1-a generat.