My Blog List

Legaturi primejdioase

Radu Dionise era un administrator de firma pirlit, uneori nu avea dupa ce bea apa.E drept ca nu prea agrea apa, fiind un bautor de tarie renumit, dar nici norocul nu se arata prea darnic cu dinsul, de-a lungul existentei sale triste. Soarta il lovise din plin, luindu-i, mai intii, nevasta, apoi copii si apoi bruma de agoniseala, pe care o strinse si el ca omul, o casa, un grajd, niste cotete pentru pasari si citeva animale. Ii mai ramasera actele societatii, care nu functionase niciodata si care fiinta la un sediu inexistent, pe locul fostului sediu, disparut demult, intr-un incediu inca neelucidat.

Traia din traficul de tigari moldovenesti, pe care le primea de la un rachet periculos la jumatate din pretul pietii, ca sa se aleaga si el cu ceva. Fumatorii pasionati, cumparau numai de la dinsul atit din cauza pretului bun, dar si din mila, iar betivii notorii, din solidaritate. Probabil ca ar fi dus-o asa mult si bine, daca intr-o duminica dimineata n-ar fi venit la el un fost coleg de liceu. Nu uitase de sicla de sticla cu vodca. Isi adusera aminte de anii de scoala, bausera citeva pahare de si risera amuzati de amintiri si de lucruri, pe care le credeau uitate.
 - Am aflat ca o duci prost, ii spuse Virgil Popa, colegul sau de liceu, si ca nu-ti prea merg afacerile! Atunci m-am gindit sa-ti vin in ajutor, sa te umplu de bani, numai sa vrei!
- Cum sa nu vreau! exclama Dionisie. Nu sint in situatia sa refuz o mina intinsa! Virgil Popa zimbi.
- Asa ziceam si eu! Dar nu ti-am spus care-i spilu`! In linii mari este vorba de vreo trei milioane de dolari, pe care trebuie sa-i rulezi, doua pentru mine, unul pentru tine!
- Oi fiu eu timpit, replica Dionisie neincrezator, dar prost nu sint! Carul cu prosti s-a rasturnat mai incolo! Tu glumesti, nu-i asa?
- Deloc, raspunse Virgil Popa serios. Cu asa ceva nu se glumeste! Ai auzi vreodata de spalare de bani?
 - Am auzit.
- Banii astia sunt bani negri, proveniti din trafic de tigari, de pilda. Eu nu pot justifica atita banet nicicum! T rebuie sa-i treci printr-o firma, care face profit! - Inteleg, Virgile, dar firma mea n-a functionat niciodata, ca sa obtina atita profi! - Va face de azi inainte, n-ai nicio grija! Iti trimit eu un expert contabil care te va sfatui pas cu pas, va face, de fapt el totul!. Tu nu trebuie decit sa semnezi niste acte! - Atit! - Si sa-mi virezi cele doua milioane intr-un cont bancar, bineinteles. Ce trece de doua milioane este al tau. Ce zici, te prinzi? - Se poate lasa cu puscarie? intreba Dionise, ocolind raspunsul direct, - Uneori da, alteori nu, depinde! Stii vorba aia: nu risti, nu cistigi! Banii vin de la o persoana beton! Nimeni n-ar indrazni sa-l intrebe de sanatate, dar el vrea sa fie acoperit! - Si zici ca-mi dai pentru treaba asta un milion? - Cu toata inima. - Atunci batem palma, frate! Pentru un milion o vind si pe mama, Dumnezeu s-o ierte! Virgil Popa ii strinse mina, oftind usurat. - Stiam eu ca ma pot baza pe tine, Radule. Mine o sa vina unul de-al meu cu banii si cu ajutorul, cu suportul, cum se zice! Il cheama Mazare. Va puneti voi de acord! - Si daca ma intreaba cineva de sanatate? insist Dionisie vrind sa stie mai multe detalii, asa, ca pentru cultura lui generala. - Negi, nu recunosti nimic! Ori recunosti, ori nu recunosti, tot aia e! Dar e mai bine sa nu recunosti, ca sa nu mai bagi si pe altcineva la belea! Oricum nu te alegi cu nimic! Cresti curul procurorului! - Dar asta nu ma scapa de puscarie! - Asta-i pretul, prietene draga! Nu gasesti in fiecare zi on milion de bistari pe ulita!