Ca orice visător şi eu speram să ajung în Londra odată şi odată. Desigur că la început am fost atrasă de simbolurile acum extra-comercializate precum cabinele telefonice roşii, autobuzul etajat şi Big Ben. Însă pe parcurs, am început să caut şi alte lucruri care îmi place la acest oraş englez.
Muzica. Toţi consumatorii de muzică de calitate recunosc faptul că muzica englezească este cea mai bună, atât în trecut cât şi în prezent. Trupe precum Beatles, Rolling Stones, Pink Floyd au făcut istorie în cunoscutele sudiouri de pe Abbey Road, rămânând emblematici. Pe lângă aceştia se mai numără şi alte legende muzicale precum Joy division, Led Zepellin, Depeche Mode, Ozzy Obsbourne, Prodigy, Radiohead,etc. În prezent, industria muzicală britanică se poate lăuda în continuare cu trupe noi precum Arctic Monkeys, Gorillaz, etc.
Filmele. Pentru că am devenit pasionată din ce în ce mai tare de meleagurile englezeşti, am început să mă documentez despre istoria lor muzicală, până am ajuns la noţiunea de skinhead. Aceasta reprezintă o subcultură ce şi-a avut la început rădăcinile în muzica reggae şi prmova o anumită ţintută precum tunsori foarte scrute, pantaloni pe picior, bretele, cămăşi,ghete înalte, etc. Astfel, din dorinţa de a înţelege mai bine curentul skinhead ce-şi are originile prin anii ’60, am început să văd filme precum This is England, Romper Stomper. Pe parcurs, am început să văd şi seriale. De la arhicunoscutele episoade cu Mr. Bean şi Benny Hill, am ajuns la seriale recente, precum Fresh Meat, Skins sau Sherlock.
În final, atât din filme, cât şi din muzică am început tot mai mult să mă obişnuiesc cu accentul şi să-mi placă. De asemena, am învăţat şi cuvinte din slangul britanic cu care ma mândresc. Încă nu am ajuns să văd Londra, dar mini cooper-ul de pe birou şi brelocul cu autobuzul roşu sunt elemente care îmi amintesc în fiecare zi că într-un final, voi ajunge să traversez pe aceişi trecere de pe Abbey Road pe care au trecut şi Beatleşii odată.