Ajungi într-un moment al vieţii tale când te schimbi atât de mult
încât te simţi pierdut. Nu te mai regăseşti. Nimic nu mai e la fel. Mi-e dor…
Mi-am dat seama că nu pot face imposibilul. Şi că nu poţi face pe
cineva să te iubească cum te iubea înainte să-l răneşti, să-l
dezamăgeşti. Nu-l poţi face să vadă în tine inocenţa ce o vedea odată.
Aşa că, ce rost are?
Am nevoie să mă rup de toate, inclusiv de relaţia cu el, de colegii de facultate, de familie, de tot ce până acum a reprezentat viaţa mea. Poate că aş fi mai fericită în altă parte. Fără ei, fără trecut. Aş vrea atât de tare să plec… să întrerup orice ce până acum a însemnat viaţa mea.
Primesc un mesaj de la el să mă liniştesc. Du-te naibii şi tu.
Dă-mi ceva magie.