Majoritatea oamenilor nu reusesc sa faca diferenta intre un zambet fals si unul autentic. Zambetele false dureaza mai mult, se “formeaza” mai usor si sunt “descompuse” mai rapid, implica doar gura (nu si regiunea aflata in partea exterioara a ochilor) si de cele mai multe ori sunt asimetrice (apar doar pe o singura parte a fetei); Contrar parerii ca cel mai usor minciuna se detecteaza din gesturi, ea se detecteaza cel mai usor urmarind discursul unei persoane: mincinosii deviaza de la subiect, povestind cu totul altceva decat ce sunt intrebati; dau informatii generale, iar cand li se cer detalii de obicei nu dau un plus de informatii, ci repeta ce au spus inainte. O persoana onesta ofera detalii legate de spatiu, timp si sentimentele celor implicati, iar cand i se cer detalii aduce multe informatii noi; dau raspunsuri care starnesc confuzia, invitand la interpretari; folosesc in masura mult mai mare negarea. Nixon a sustinut, in scandalul Watergate: “Nu sunt un escroc.”, si nu: “Sunt un om cinstit.”; mincinostii vorbesc foarte putin despre ei (folosind “eu”, “mie”, “mine”etc) si folosesc multe generalizari: “nimeni”, “niciodata”, “oriunde”, “toata lumea” etc; mesajul este transmis mult mai formal, fara a folosi eliziunea (de exemplu folosesc “nu imi” in loc de “nu-mi”); daca minciuna nu a fost repetata inainte, oamenii tind sa faca o pauza inaintea ei si sa o spuna vorbind mai lent decat atunci cand spun adevarul; pauzele intre cuvinte si propozitii sunt mai dese decat de obicei, in ele aparand “aaa” sau “hmm”. Se intampla chiar ca mincinosii sa abandoneze o propozitie inceputa pentru a veni cu una noua. Probabil cu totii ne dam seama cand cineva zambeste “din suflet” si cand cineva zambeste fals, dar de cele mai multe ori nu facem nici o diferenta intre ele fiindca ne dorim ca zambetul sa fie autentic. Oricat s-ar stradui o persoana suparata, zambetul ei nu va reusi niciodata sa para convingator. Autorul analizeaza complet acest limbaj. Pornind cu sprancenele si terminand cu talpile, fara a scapa din vedere postura si situatia dand exemple posturi sau gesturi ale unor persoane celebre.***** Poate ca deseori v-ati intrebat de ce anumiti oameni sunt considerati buni oratori si reusesc sa convinga, sa mobilizeze oameni, sa se faca auziti, iar altii cu un discurs similar ori chiar mai bun, sunt considerati ca neavand charisma sau chiar fiind plictisitori. De ce anumite femei sunt considerate aavea sex-appeal iar altele care spun aceleasi lucruri sunt considerate vulgare sau false. De cele mai multe ori secretul sta in detalii, exact lucrurile pe care le consideram ca nefiind importante.
Aceste informatii va vor raspunde cu siguranta la o parte din intrebari. Citind cartea gesturilor am putut cunoaste mai bine oamenii de langa mine si am stiut sa-mi aleg persoanele in care sa am incredere. M-a ajutat foarte mult si o recomand tuturor celor care nu vor sa dea gres in alegerile facute in ceea ce priveste mediul social si relatiile cu cei din jur.