Inot intr-un ocean de tradare, iar
sarea din minciuni ma face sa scuip sange la fiecare
gura de aer pe care o iau.
Valurile pline de amagiri ma poarta spre
o lume a ereziilor, lacrimile mele de salvie
convertindu-se intr-o dorinta impetuoasa de a zambi.
Buna, sunt un PRIETEN si sunt dependent de a profita de tine.
Tu nu esti aici, ea nu e aici, nimeni nu e aici.
Ciudat, inainte sa apari puteam sa inot, acum
membrele refuza sa se miste, minciuna, tradarea si
nesiguranta ravasindu-se asupra mea. Ciudat, ma inec . . .
Oh, ma duc sa vizitez Atlantida, acolo e mai bine.
Da, acolo sunt doar eu si e mai bine.
Hei, sunt un PRIETEN si sunt dependent de a te manipula.
Ai avut vreodata senzatia ca nu ai niciun rost aici, intre
bestiile care se cred oameni? Ca locul tau e printre stele,
iar Pamantul reprezinta doar pista de lansare sper
stralucirea ta? Nu, eu nu am simtit asa ceva niciodata.
Dar acum simt de 10 ori mai mult! si totul e din suflet.
Just me, myself and I dam o petrecere cu zambete
false, promisiuni efemere si iluzii mute. Tu nu vi!
Buna, sunt un PRIETEN si sunt dependent de esecurile tale.
De-o parte sta Platon, in fata e Aristotel,
iar de mana ma tine Socrate. . . tu unde esti?
Cu fiecare zi ce trece, timpul meu se scurge si
imi dau seama ca totul e ireversibil. . . Incepi
sa folosesti clisee, sa dai uitarii jertfe pretioase,sa
devii din ce in ce mai inocent . . . incepi sa te indragostesti. . .
Categoric, Aristotel avea dreptate, nu exista prieteni.
Hei, sunt un PRIETEN si sunt dependent de tristetea ta.
Prea multe compromisuri, prea multe sentimente adunate
intr-un singur pumn. . . lasa-le sa zboare, lasa-le sa plece.
Recunosc, mi-e greu, dar incep sa inot din nou. TREBUIE!
De acum, eu decid cine, cand si cum intra in sufletul meu.
TREBUIE sa ma misc, nu ma inec acum, nu azi! Acum te vad,
incerci sa ajungi la mine, sa ma ajuti. . . Azi nu, prefer sa ma descurc singura.
Buna, sunt EU si sunt dependenta de mine, de zambetul meu,
de curajul si puterea mea. . . Da, azi n-am nevoie de colac de salvare.