Imi place poezia si mai ales cea moderna, cea care exprima in cuvinte simple - ganduri complicate, stari anapoda si dorinte cat o mie. O poezie scrisa de mult timp mi-a atins si mie sufletul, o poezie cat o suta, care spune totul despre placere, iubire, dorinta, oasiune, bucurie, inocenta. Ea este numita simplu: “100” si suna asa:
<<<<100 de zile imi sunt de ajuns pentru:
a face lumina din camera sa functioneze fara bec.
a sterge norii de pe cer
a da jos praful de pe mobila,
a citi 10 romane rusesti si stufoase,
a copia toate fetele de pe planeta fara dublura,
a strange roua din diminetile de toamna,
a fugari corbii din desert,
a desena curcubeie cu nuante mereu diferite,
a starni furtuni colosale care sa nu apese pe pamant,
a pune zambetul pe figurile animalelor,
a aduna toti macii de pe planeta,
a provoca incendii care sa arda raul,
a face sa piara toate gandurile negative,
a stinge toate felinarele de la toate colturile din toate strazile posibile,
dar niciodata pentru a te iubi cum trebuie, indeajuns si pur.>>>>