O tragedie a fost necesara ca sa scoata din indolenta autoritatile publice, administratiile parcurilor si domeniului public si chiar presa. Parea ca toata lumea doarme, ca pe nimeni nu deranjeaza cum arata parcurile de distarctii din Romania, cu ce instalatii se prezinta si cum sunt ele administrate.
Parea ca nici un parinte nu simte riscul la care isi expune copiii si ca nu stim sa ne protejam de nesimtirea proprietarilor de astfel de spatii de “distractii”. Faceam in urma cu 1 an, fara sa stiu ce drama avea sa se petreaca un an mai tarziu, niste poze in parcul de distractii din Neptun, pe care nu il mai vazusem de ani de zile… Nu ma asteptam in niciun caz sa vad un loc incremenit in timp, un loc pentru care tehnologia nu a progresat absolut deloc. Am vazut prelate mizere aruncate peste instalatii prabusite, fix in mijlocul parcului, am vazut fire neizolate traversand locul pe unde calcam cu totii si pe unde copii alearga fara griji, am vazut panouri luminoase cu becuri arse, am vazut masinute cu centuri de siguranta rupte, ale caror resturi atarnau jalnic, am vazut trenulete mecanice care isi faceau linistite traseul printre mormanele de gunoaie… Am vazut parcul in care ma jucam fericita in copilarie, dar pe care il gasesc acum complet desuet, neingrijit si din care totusi proprietarii scot bani in fiecare sezon. Sigur ca nu este singurul exemplu de acest gen, sigur ca pot aminti si toboganele cu apa din statiunile din sudul litoralului, rupte si ruginite, despre care as fi pariat ca sunt inchise si care totusi sunt deschise copiilor. Copii care ies mai apoi din apa zgariati, cu slipul rupt, asa cum e inadmisibil sa se intample in Europa anului 2013.