Sacosa cu gutui

O femeie de la tara ( tipul acela de femeie fara virsta), imbracata in straie groase, facute de mina, indiferent de anotimp, imi aduce saptaminal, brinza si smintina, citeodata si fructe, lasindu-ma sa apreciez singur costul produselor. Se multumeste de fiecare data cu ce-i dau, deprinzindu-se cu timpul sa intre in casa si sa-si expuna marfa. La inceput nu trecea de pragul usii si nu indraznea sa ma priveasca in ochi, tratindu-ma cu o raceala greu de inteles. Ieri, de exemplu, ma trezesc cu ea la usa, zimbind enigmatic, tinind in mina o sacosa.

- Ce mi-ai adus? o intreb curios. Trece pe linga mine si intra in bucatarie, fara sa-mi raspunda. Scoate pe rind din sacosa vreo douazeci de gutui uriase, pe care le aseaza pe masa. - Acum zece-cincisprezece minute le-am cules din pom! imi zice zimbind. M-am gindit ca, poate, v-ar interesa! Daca nu le vreti, le iau inapoi! Ii pun o mina pe umar ( prima data cind o ating),incercind s-o linistesc. - Le vreu, doar stii ca vreu orice imi aduci! Sint minunate! Parca sunt niste sini de femeie! Cum stau in fata ei, imi las mina sa lunece de pe umar, unde o uitasem, catre sini, ca si cind as fi vrut sa compar gutuile acelea mari si aurii, cu sinii ei. Ramine nemiscata, desi ii gasesc in sfirsit sinii ascunsi sub un tricou de lina, si-i palpez, pe rind, ca pe gutui. - Sunt la fel de tari! imi dau eu cu parerea. Te superi daca bag mina pe dedesubt ca sa-mi fac o impresie exacta? - Nu, zice, doar ca ma sfiiesc! O las sa se sfiiasca, in timp ce ii deschei flaneaua, apoi bluza si sutienul, din care scot doi boboci de gisca, rotunzi si rigizi ca doua gutui. Nu rezist ispitei de a-mi ingropa obrajii in ei si de a-i saruta. Buzele mele o gidila si izbucneste in ris. - Mi-e rusine, zice, simtind ca ii mingii spatele, fesele, picioarele, ca-i desfac fusta si o imping prudent spre dorimitor. Zau, ca mi-i rusine! - Stii ce-i acela un diamant? ii soptesc la ureche - Da, murmura punindu-si mina peste sini. E-o piatra pretioasa, stralucitoare! - La fel esti si tu! continui pe acelasi ton. N-as fi crezut nicioadata ca ascunzi asemenea minunatii! Ferice de barbatu-tu! - Nu se mai uita el la asa ceva, o aud raspunzindu-mi oarecum inciudata. - Eu vreau sa ma uit, daca nu te superi! insist, impingind-o pe patul din dormitor. Pot sa-ti scot asta? Are un fel de bermude, in loc de chiloti. - Lasa ca-i scot eu! zice. Dar, sa stii, mor de rusine! Ma urc peste ea domol, o acopar, intru, e un deliciu, roseste si tremura de cum ma simte. Apoi ma prinde cu miinile de dupa git. Ma zgiriie cu sinii. Isi incolaceste picioarele in jurul spatelui meu. -Mai vii saptamina viitoare? o intreb dupa ce ne desclestam unul de altul. Sper sa nu te fi suparat! -Vin, cum sa nu vin! Nu de alta, dar ar intra al meu la banuiala ! Nici nu stii cit de gelos e! Sa-ti aduc tot gutui? - Numai doua, zic, stii tu de care! A doua zi pun gutuile in sufragerie, pe un raft, la vedere, sa-mi aminteasca mereu de ziua aceea de neuitat…