Frate, ce ma dispera femeia asta. Prima, secretara facultatii, la vreo 35 de ani, cam asa. Va imaginati cat de insuportabila poate fi, de a ajuns sa-mi ocupe un gand pretios de cateva secunde? Si daca mai si scriu despre ea, o sa mai sada ea bine in gandurile mele inca ceva minute pretioase. Dar simt ca trebuie sa fac comparatia asta, ca de la cer la pamant.
Sa incepem. Pe secretara asta nu o suporta nici macar un student. Nici unul din colegii mei sau din toate grupele cu care am interactionat la facultate si cu care am vorbit despre aceasta femeie memorabila. Nu are cum, la cum se comporta ea cu noi. Ne ducem frumos la secretariat si o intrebam politicos, de orar, de profesori, de materii, de chestii de care ea e responsabila, si nici macar nu se uita la tine. Sta toata ziua si se uita in laptopul ala (asta cand nu iese si fumeaza in tocul usii) si cand intra careva, nici macar nu se uita sau raspunde la salut, si raspunde greu, sictirita, si asta daca are chef, ca nu stie. De regula, ea nu stie prea multe. Inteleg, femeie, ai avut o zi grea, e naspa sa fii tu, dar iti trece, macar fa-ti datoria. Ca e jobul tau sa fi secretara, si sa raspunzi la intrebari, iar datoria mea ca student e sa pun aceste intrebari. Apoi, esti sau nu secretara? Si credeam ca doar cu noi, studentii, astia neimportanti si inca mici, se poarta asa. Dar nu, am vazut ca isi permite sa raspunda asa si altor profesori. Sau i se permite! Geezus! Nu stiu cum o suporta scaunul ala, sincer. Si nu stiu cum de nu i se atrage atentia. Sau mai rau, femeie, tu nu te vezi?!
In aceeasi zi, ma duc la un non-stop. Acolo tot o femeie, trecuta de 40 de ani, numai ca ea a fost tare draguta si amabila. Vroiam sa iau placinta cu branza, mi-a aratat mai multe, am luat una din ele, apoi i-am cerut un sortiment de ciocolata, si s-a uitat femeia in toate cutiile sa vada daca mai era vreuna, si apoi ceva produse sa fac musaka. Mi-a aratat la fel, mai multe din ce pot sa cumpar, si am ales eu. Apoi mi-a zis care e reteta ei de musaka, si apoi am plecat, multumita si cu o buna dispozitie de la conversatia cu ea. Desi banala, a fost o interactiune umana, joviala. Pentru ca ne indreptam in a fi toti niste roboti. Cu siguranta si femeia asta, vanzatoarea de la non-stop, are zile grele, are clienti naspa, tigani, betivi, persoane care o inseala la bani si altele, dar secretara asta pare sa aiba zile grele mai mereu. Nu zic acum ca as vrea ca si secretara de la facultate sa fie asa de draguta ca si vanzatoarea, ea nu are produse sa-si vanda, dar e platita pentru a furniza informatii. Nu scrie in fisa postului: “fi si amabila cand raspunzi la intrebari”, pentru ca e de la sine inteles. Sau asa ar trebui, dar vad ca nu pentru toti.
Presupun ca sunt joburi diferite, personalitati diferite. Sau doar oameni extrem, dar extrem de diferiti.
Sa incepem. Pe secretara asta nu o suporta nici macar un student. Nici unul din colegii mei sau din toate grupele cu care am interactionat la facultate si cu care am vorbit despre aceasta femeie memorabila. Nu are cum, la cum se comporta ea cu noi. Ne ducem frumos la secretariat si o intrebam politicos, de orar, de profesori, de materii, de chestii de care ea e responsabila, si nici macar nu se uita la tine. Sta toata ziua si se uita in laptopul ala (asta cand nu iese si fumeaza in tocul usii) si cand intra careva, nici macar nu se uita sau raspunde la salut, si raspunde greu, sictirita, si asta daca are chef, ca nu stie. De regula, ea nu stie prea multe. Inteleg, femeie, ai avut o zi grea, e naspa sa fii tu, dar iti trece, macar fa-ti datoria. Ca e jobul tau sa fi secretara, si sa raspunzi la intrebari, iar datoria mea ca student e sa pun aceste intrebari. Apoi, esti sau nu secretara? Si credeam ca doar cu noi, studentii, astia neimportanti si inca mici, se poarta asa. Dar nu, am vazut ca isi permite sa raspunda asa si altor profesori. Sau i se permite! Geezus! Nu stiu cum o suporta scaunul ala, sincer. Si nu stiu cum de nu i se atrage atentia. Sau mai rau, femeie, tu nu te vezi?!
In aceeasi zi, ma duc la un non-stop. Acolo tot o femeie, trecuta de 40 de ani, numai ca ea a fost tare draguta si amabila. Vroiam sa iau placinta cu branza, mi-a aratat mai multe, am luat una din ele, apoi i-am cerut un sortiment de ciocolata, si s-a uitat femeia in toate cutiile sa vada daca mai era vreuna, si apoi ceva produse sa fac musaka. Mi-a aratat la fel, mai multe din ce pot sa cumpar, si am ales eu. Apoi mi-a zis care e reteta ei de musaka, si apoi am plecat, multumita si cu o buna dispozitie de la conversatia cu ea. Desi banala, a fost o interactiune umana, joviala. Pentru ca ne indreptam in a fi toti niste roboti. Cu siguranta si femeia asta, vanzatoarea de la non-stop, are zile grele, are clienti naspa, tigani, betivi, persoane care o inseala la bani si altele, dar secretara asta pare sa aiba zile grele mai mereu. Nu zic acum ca as vrea ca si secretara de la facultate sa fie asa de draguta ca si vanzatoarea, ea nu are produse sa-si vanda, dar e platita pentru a furniza informatii. Nu scrie in fisa postului: “fi si amabila cand raspunzi la intrebari”, pentru ca e de la sine inteles. Sau asa ar trebui, dar vad ca nu pentru toti.
Presupun ca sunt joburi diferite, personalitati diferite. Sau doar oameni extrem, dar extrem de diferiti.