A fost primul an in care scrisoarea de Craciun a avut cu adevarat un sens pentru copilul meu cel mare. A fost pentru primul an cand a inteles ce e aia scrisoare, care e treaba cu Mos Craciun asta si de ce trebuie sa ii scrie o scrisoare si apoi sa fie cuminte si sa astepte ca Mosul sa ii raplateasca faptele bune si cumintenia. A fost primul an, asadar, in care a putut spune clar si raspicat ce isi doreste cel mai mult sa primeasca si in care a putut face o selectie intre nenumaratele sale dorinte de peste an.
Ca atare, dupa dictarea copilului (care nu poate scrie singur la 4 ani si jumatate) am trecut la redactarea primei scrisori pentru Mos Craciun, prima dupa mult timp, adica de la cele pe care eu insami le scriam in vremea copilariei mele. Am pus pe lista un pistol cu laser cu descriere completa si extrem de precisa, plastilina noua, un Lego urias sectie de politie, inca un lego dar de data asta Hero Factory, si un CD cu Tom si Jerry Pirati. Rezonabil si, desi nu a fost cel mai cuminte copil, am acceptat ca scrisoarea sa plece semnata si parafata direct catre tara unde mosul pregateste darurile. Zis si facut. De acum nu ramanea decat ca el sa astepte cuminte venirea Mosului. Ceea ce nu s-a intaplat, dar, evident, Mosul a venit, iar copilul a si constientizat de altfel ca - chiar si daca nu e cuminte Mosul tot vine…! Poate cu atat mai mare a fost bucuria cu cat nici macar nu il mai astepta pe Mos, stiind ca nu a fost cel mai cuminte copil. Dar pentru ca Mosul a venit si inca si grabit, chiar in timpul baitei in seara de 24 decembrie, iata-l pe copilul meu zapacit bucurandu-se cu mainile intinse catre cer si strigand in toata casa, alergand in costumul lui Adam cat il tineau bojociii “Ho- Ho-Ho, mosule”,nu credeam ca o sa mai vii la mine si mai ales nu credeam ca o sa primesc eu asa ceva.
Nici nu pot descrie in cuvinte cat de emotionanta desi extrem de haioasa a fost scena si cat de tare am realizat ca nu exista nici macar un singur sacrificiu pe care un parinte sa nu il faca pentru a naste o asemenea fericire in sufetul copilului sau. Nu exista niciun pret prea mare pentru a face un copil atat de bucuros. Si am mai constientizat cat de trist va fi cand va afla ca Mosul nu e de fapt un mos…
Ca atare, dupa dictarea copilului (care nu poate scrie singur la 4 ani si jumatate) am trecut la redactarea primei scrisori pentru Mos Craciun, prima dupa mult timp, adica de la cele pe care eu insami le scriam in vremea copilariei mele. Am pus pe lista un pistol cu laser cu descriere completa si extrem de precisa, plastilina noua, un Lego urias sectie de politie, inca un lego dar de data asta Hero Factory, si un CD cu Tom si Jerry Pirati. Rezonabil si, desi nu a fost cel mai cuminte copil, am acceptat ca scrisoarea sa plece semnata si parafata direct catre tara unde mosul pregateste darurile. Zis si facut. De acum nu ramanea decat ca el sa astepte cuminte venirea Mosului. Ceea ce nu s-a intaplat, dar, evident, Mosul a venit, iar copilul a si constientizat de altfel ca - chiar si daca nu e cuminte Mosul tot vine…! Poate cu atat mai mare a fost bucuria cu cat nici macar nu il mai astepta pe Mos, stiind ca nu a fost cel mai cuminte copil. Dar pentru ca Mosul a venit si inca si grabit, chiar in timpul baitei in seara de 24 decembrie, iata-l pe copilul meu zapacit bucurandu-se cu mainile intinse catre cer si strigand in toata casa, alergand in costumul lui Adam cat il tineau bojociii “Ho- Ho-Ho, mosule”,nu credeam ca o sa mai vii la mine si mai ales nu credeam ca o sa primesc eu asa ceva.
Nici nu pot descrie in cuvinte cat de emotionanta desi extrem de haioasa a fost scena si cat de tare am realizat ca nu exista nici macar un singur sacrificiu pe care un parinte sa nu il faca pentru a naste o asemenea fericire in sufetul copilului sau. Nu exista niciun pret prea mare pentru a face un copil atat de bucuros. Si am mai constientizat cat de trist va fi cand va afla ca Mosul nu e de fapt un mos…