De cinci ani imi tot spun ca “anul acesta o sa imi iau carnetul de soferi” si in acesti cinci ani inca nu s-a intamplat acest lucru. Nici macar nu am facut scoala de soferi, nici macar nu am ajuns pana acolo, incat sa caut o scoala de soferi si sa ma informez despre cat costa, cat dureaza, ce acte sunt necesare pentru inscriere, ce acte sunt necesare pentru examen...
Toate aceste informatii pe care trebuie sa le stii pentru a ajunge sa ai in buzunar acel plastic de pe care vei “ranji” in cel mai urat mod, oricate poze ti-ai face, pentru ca asa se intampla cu toate documentele oficiale. Nu sunteti de acord? Ati vazut vreo “poza de buletin” pe care sa o poti pune pe Facebook, de exemplu? Poate or fi, dar mie nu mi s-a aratat inca niciuna. Dar, ma gandesc ca poate al saselea an, care este acesta, este cu noroc, pentru ca am facut un pas deja. Nu, nu m-am inscris la scoala de soferi, dar am cautat informatie pe internet. Si tot cautand bibliografie, pentru ca ma gandeam eu ca as putea sa incep sa invat teorie si poate m-ar prinde virusul sofatului, macar teoretic, am tot vazut oameni care scriau pe forumuri despre drpciv... Am vazut termenul acesta de atatea ori, incat mi-am dat seama ca e ceva “acolo”, si asa am aflat ca pot sa invat online, dar, cel mai important, ca imi pot testa cunostintele online. Ceea ce pentru mine inseamna foarte mult, in conditiile in care sunt semi-dependenta de internet, iar cartea, din pacate, inseamna pentru mine tot “file online”, nu hartie ingalbenita de vreme. Nu am invatat nimic, dar am facut cateva chestionare auto de pe drpciv si, spre surprinderea mea, chiar am stiut sa raspund la cateva intrebari, asa ca m-am gandit ca am vreo gena de sofer, care acum incepe sa iasa la suprafata.
Atat de entuziasmata sunt, ca maine mi-am propus sa ma inscriu la scoala. Acum, vom vedea daca maine e chiar maine sau e un maine pe care inca nu il stiu.