Atunci cand vorbim de dulapuri metalice, ne gandim in primul rand ca acestea trebuie sa reziste si desigur sa nu cedeze sub nicio forma la vreo greutate prea mare. Sistemele de depozitare in consola de tip Cantilever si Cantilever usor sunt proiectate in mod special pentru a depozita bunuri voluminoase si obiecte de diferite lungimi.
Aceste sisteme sunt ideale pentru depozitarea sigura si organizata a marfurilor lungi si grele. De asemenea, reprezinta solutii perfecte pentru depozitarea barelor de otel, a tevilor, tuburilor, a mobilei si a lemnului. De asemenea cu ajutorul acestor sisteme se pot depozita placi, foi de metal, sau obiecte mari si valoroase, cum ar fi lazi sau cutii. Aceste solutii pot oferi o organizare echilibrata cu acces usor, folosind la maxim spatiul disponibil, totul la un cost redus. Insa sunt si alte tipuri de dulapuri metalice pe care le puteti utiliza precum cele semiindustriale, sau cele cu paleti. Rafturile pentru paleti sunt tot rafturi industriale iar ele sunt disponibile intr-o gama de grosimi de la 1.5mm la 2.6mm pentru a corespunde unor cerinte de greutate diferite.
Traversele sunt ajustabile datorita pasului de 50 mm. Sistemele de fixare sunt pe orizontala si diagonala cu suruburi. Reversibilitatea stâlpilor permite refolosirea stâlpilor avariati. Mansonul de imbinare dintr-o singura piesa poate fi rulat si folosit ca element intern de rigidizare pentru intarirea profilelor. Se pot crea profile compuse pentru a asigura eficienta optima si costuri scazute. Finisaj standard RAL 5010 albastru.
Mai avem si Rafturile Shelfplan care se recomanda pentru marfa lunga si grea, dar nepaletizata. Sistemul Shelfplan asigura trecerea de la rafturile de capacitate mica la rafturile industriale portpalet si de la gama de solutii pentru depozitarea unitatilor individuale de greutate la sisteme sofisticate de depozitare cu mai multe nivele. Iar in cazul in care nu sunteti decis, atunci lasati un specialist sa aleaga pentru dvs.
Cel mai popular experiment psihologic e inutil?
Un troleibuz se deplaseaza inspre un grup de muncitori. Ai puterea sa deraiezi troleibuzul pe alta ruta cu un singur muncitor. O faci? S-ar putea sa nu conteze. Asta a gandit un profesor de la Harvard care le-a expus studentilor urmatorul experiment: esti sofer al unui troleibuz si te deplasezi cu 60 kmh. Deodata vezi in fata ta cinci muncitori lucrand la sosea. Incerci sa opresti, dar nu poti, pentru ca franele te-au lasat.
Stii sigur ca daca te duci direct in ei ii vei omori pe loc. Esti neputiincios pana cand observi o alta ruta langa drumul pe care te afli, unde e un singur muncitor care lucreaza si nu cinci. Ce faci? Omori unul ca sa scapi cinci sau omori direct cinci si nu te mai intereseaza, oricum moare cineva. Profesorul a schimbat un pic scenariu si a introdus si un stimul supriza: un grasan care sta pe un pod de deasupra drumului si care daca e daramat fix in calea troleibuzului moare dar salveaza cinci vieti. Experimentul psihologic poarta numele de dilema troleibuzului si a fost baza pentru zeci de experimente derivate pentru a testat moralitatea subiectilor. In 2007, testul a fost aplicat si userilor onlie si s-a descoperit ca 89% dintre ei ar muta troleibuzul pe cealalta ruta, iar 11% l-ar impinge pe grasan in fata troleibuzului. Contradictia-oamenii isi dau seama ca sa arunci grasul in fata masinii nu prea e placut-demonstreaza cum afecteaza emotiile judecata etica. Totusi, niste cercetatori de la Universitatea din Colorado cred ca ar fi cazul sa se renunte la dilema troleibuzului pentru ca e prosteasca-si asta e dovedit de zambetele si rasul zgomotos atunci cand subiectii aud de grasan-umorul afecteaza luarea deciziilor pe care oamenii le folosesc in mod normal pentru a evalua situatiile morale. Dilema troleibuzului nu le apartine psihologilor ci filosofilor. In anii 1960, Philippa Foot si Judith Jarvis Thomson au folosit-o pentru un experiment de gandire-sa deceleze clar intre convigeri si justificari. Majoritatea dilemelor din viata reala nu sunt variatii care implica sacrificii-nu am vazut pe nimeni care sa arunce sau sa pandeasca pe cineva care se arunca in fata locomotivei pentru a-l salva. Mai mult, grasul impins pentru a opri macelul e un stimul aiurit-cine a vazut un grasan care sa opreasca o locomotiva in viteza sau cine a putut macar misca un milimetru un tip de vreo 250 de kilograme, sa fim seriosi. O varianta mai utila si mai functionala ar fi urmatoarea: un container cu inalbitor se indreapta amenintator, de-a dura, spre o colectie de tapiterii foarte pretioase, pretentioase. Ce vei face: arunci o tapiserie pentru a absorbi tot inalbitorul si a le salva pe celelalte sau ai incerca sa previi scurgerea inalbitorului prin n metode si mijloace care-ti sunt la indemana, indirect. Mai degraba, dilema troleului ar putea fi folosita in studiul creierului.
Ar putea raspunde la intrebari de genul: Ar putea imagistica vizuala sa influenteze judecata morala? Poate un neurotransmitator sa aiba o influenta directionala asupra judecatii morale? Poate influenta limba in care citesti despre intrebarea morala raspunsul dat? Ideea cu care ar trebui sa ramanem e urmatoarea: uite un puzzle foarte interesant; daca il urmam poate invatam ceva important, nu?
Stii sigur ca daca te duci direct in ei ii vei omori pe loc. Esti neputiincios pana cand observi o alta ruta langa drumul pe care te afli, unde e un singur muncitor care lucreaza si nu cinci. Ce faci? Omori unul ca sa scapi cinci sau omori direct cinci si nu te mai intereseaza, oricum moare cineva. Profesorul a schimbat un pic scenariu si a introdus si un stimul supriza: un grasan care sta pe un pod de deasupra drumului si care daca e daramat fix in calea troleibuzului moare dar salveaza cinci vieti. Experimentul psihologic poarta numele de dilema troleibuzului si a fost baza pentru zeci de experimente derivate pentru a testat moralitatea subiectilor. In 2007, testul a fost aplicat si userilor onlie si s-a descoperit ca 89% dintre ei ar muta troleibuzul pe cealalta ruta, iar 11% l-ar impinge pe grasan in fata troleibuzului. Contradictia-oamenii isi dau seama ca sa arunci grasul in fata masinii nu prea e placut-demonstreaza cum afecteaza emotiile judecata etica. Totusi, niste cercetatori de la Universitatea din Colorado cred ca ar fi cazul sa se renunte la dilema troleibuzului pentru ca e prosteasca-si asta e dovedit de zambetele si rasul zgomotos atunci cand subiectii aud de grasan-umorul afecteaza luarea deciziilor pe care oamenii le folosesc in mod normal pentru a evalua situatiile morale. Dilema troleibuzului nu le apartine psihologilor ci filosofilor. In anii 1960, Philippa Foot si Judith Jarvis Thomson au folosit-o pentru un experiment de gandire-sa deceleze clar intre convigeri si justificari. Majoritatea dilemelor din viata reala nu sunt variatii care implica sacrificii-nu am vazut pe nimeni care sa arunce sau sa pandeasca pe cineva care se arunca in fata locomotivei pentru a-l salva. Mai mult, grasul impins pentru a opri macelul e un stimul aiurit-cine a vazut un grasan care sa opreasca o locomotiva in viteza sau cine a putut macar misca un milimetru un tip de vreo 250 de kilograme, sa fim seriosi. O varianta mai utila si mai functionala ar fi urmatoarea: un container cu inalbitor se indreapta amenintator, de-a dura, spre o colectie de tapiterii foarte pretioase, pretentioase. Ce vei face: arunci o tapiserie pentru a absorbi tot inalbitorul si a le salva pe celelalte sau ai incerca sa previi scurgerea inalbitorului prin n metode si mijloace care-ti sunt la indemana, indirect. Mai degraba, dilema troleului ar putea fi folosita in studiul creierului.
Ar putea raspunde la intrebari de genul: Ar putea imagistica vizuala sa influenteze judecata morala? Poate un neurotransmitator sa aiba o influenta directionala asupra judecatii morale? Poate influenta limba in care citesti despre intrebarea morala raspunsul dat? Ideea cu care ar trebui sa ramanem e urmatoarea: uite un puzzle foarte interesant; daca il urmam poate invatam ceva important, nu?
Aglomerare de idei in trafic
Este imposibil insa sa putem schimba acest aspect al societatii in care traim, poate numai in cazul in care poate nu se vor mai crea masini. Doleantele de acest tip nu isi mai gasesc rezolvarea in viata de zi cu zi, si astfel ajungem sa apelam si la servicii de rent a car Sibiu, servicii care ne aduc favoruri insa care pun si intreaga societate intr-un deserviciu. Ei bine, cine este sofer si cunoaste deja avantajele deplasarii cu o masina, cu siguranta nici macar nu se mai gandeste sa mai renunte cumva la automobil, poate numai atunci cand merge sa ia paine. In rest masina este buna pretutindeni, ea ofera numai avantaje mai ales daca stai sa gandesti idn perspectiva soferului. Desigur ca, asa cum o vorba din popor spune “masina personala e o gura in plus la masa” ne putem raporta din acest punct de vedere si la cheltuieli, implicit la aspectele negative care vin odata cu o masina personala.
Cei care nu au posibilitatea sa detina o masina, prefera sa inchirieze in cazul in care au nevoie, si acest aspect este mai favorabil decat restul avand in vedere ca nu mai trebuie sa platesti asigurari, nu mai trebuie sa mergi la revizii sau sa iti faci griji in cazul in care s-a intamplat vreun accident. La urmea urmei fiecare aspect din viata noastra are si parti bune dar si negative.
Subscribe to:
Posts (Atom)