Inca de mica, mama m-a invatat sa tin la parul meu. Ce-i drept, am avut si norocul, sa am o gena foarte buna, pe care cred ca am mostenit-o de la bunicul, si sa fiu inzestrata cu o podoapa capilara de invidiat. Imi amintesc ca nu se prea indurau sa ma tunda nici doamnele de la coafor, iar mama, avea oricum, mereu grija, cand mergeam la tuns, sa le dea indicatii precise cu privire la cat de mult au de umblat la lungimea parului meu.
Nu am avut niciodata parul scurt, desi am avut impulsul de a face o schimbare radicala de look, in nenumarate randuri. Nu am mers pana acolo, insa, mi-as dori sa fac o transformare, sa schimb ceva. Nici macar nu am folosit vopsea de par. Cred ca majoritatea femilor, isi fac o schimbare de look, atunci cand vor sa se simta mai bine, mai frumoase, mai puternice, mai increzatoare. Atunci cand ceva in viata lor nu merge cum trebuie, atunci cand incheie un capitol din viata lor, sau cand incep altul. E un mod de a imbratisa prezentul si a incheia socotelile cu trecutul, de a prinde incredere si avant pentru a pasi spre un viitor mai colorat. Daca stati in fata unui salon de coafura, veti observa, daca acordati atentie detaliilor, schimbarea ce se produce la nivelul psihologic si emotional al femeilor care intra si ies. Veti vedea cum femeile care treg pragul saloanelor cu un chip ingandurat, ies de acolo cu un zambet pe fata. Asta pentru ca se simt frumoase si ingrijite, iar asta le ofera o stare de bine.
Dupa 30 de ani in care nu am folosit niciun strop de vopsea de par, vreau sa fac si eu o schimbare. Am fost invatata sa nu folosesc vopsea de par, sa nu cumva sa imi distrug/ard parul, sa imi stric nuanta naturala, sau sa nu cumva sa mi se rareasca. Cred, insa, ca pot sa am un par sanatos, chiar daca folosesc vopsea de par si ca acele preconceptii sunt invechite in ziua de astazi, cand se gasesc produse profesionale foarte bune.