In asteptarea unui maine

De cinci ani imi tot spun ca “anul acesta o sa imi iau carnetul de soferi” si in acesti cinci ani inca nu s-a intamplat acest lucru. Nici macar nu am facut scoala de soferi, nici macar nu am ajuns pana acolo, incat sa caut o scoala de soferi si sa ma informez despre cat costa, cat dureaza, ce acte sunt necesare pentru inscriere, ce acte sunt necesare pentru examen... 

Toate aceste informatii pe care trebuie sa le stii pentru a ajunge sa ai in buzunar acel plastic de pe care vei “ranji” in cel mai urat mod, oricate poze ti-ai face, pentru ca asa se intampla cu toate documentele oficiale. Nu sunteti de acord? Ati vazut vreo “poza de buletin” pe care sa o poti pune pe Facebook, de exemplu? Poate or fi, dar mie nu mi s-a aratat inca niciuna. Dar, ma gandesc ca poate al saselea an, care este acesta, este cu noroc, pentru ca am facut un pas deja. Nu, nu m-am inscris la scoala de soferi, dar am cautat informatie pe internet. Si tot cautand bibliografie, pentru ca ma gandeam eu ca as putea sa incep sa invat teorie si poate m-ar prinde virusul sofatului, macar teoretic, am tot vazut oameni care scriau pe forumuri despre drpciv... Am vazut termenul acesta de atatea ori, incat mi-am dat seama ca e ceva “acolo”, si asa am aflat ca pot sa invat online, dar, cel mai important, ca imi pot testa cunostintele online. Ceea ce pentru mine inseamna foarte mult, in conditiile in care sunt semi-dependenta de internet, iar cartea, din pacate, inseamna pentru mine tot “file online”, nu hartie ingalbenita de vreme. Nu am invatat nimic, dar am facut cateva chestionare auto de pe drpciv si, spre surprinderea mea, chiar am stiut sa raspund la cateva intrebari, asa ca m-am gandit ca am vreo gena de sofer, care acum incepe sa iasa la suprafata. 

Atat de entuziasmata sunt, ca maine mi-am propus sa ma inscriu la scoala. Acum, vom vedea daca maine e chiar maine sau e un maine pe care inca nu il stiu.

Zgarcenie

Cu cat au mai multi bani cu atat devin oamenii mai zgarciti! Nu ma invart in cercuri de miliardari, dar nici in cercuri de nivel financiar scazut. Prietenii nostri sunt in general oameni cu o situatie financiara buna. Evident, nu am cerut extrase de cont nimanui, dar astfel de lucruri transpar din stilul de viata, din vestimentatie, vacante, mici extravagante pe care ti le permiti sau nu, etc. Bine, si mai sunt si cei care isi evalueaza propriile afaceri la sume ca “un milion de euro”. Ei bine, despre acestia din urma as vrea sa vorbesc. 

Ultima vacanta pe care ne-am petrecut-o alaturi de ei (dar si de alti prieteni comuni) a fost socanta. Pentru ca a fost o vacanta planificata pe ultima suta de metri, am facut-o aici in Romania, pe litoral, la un hotel mai mult decat ok, cu facilitati atat pentru adulti cat mai ales pentru copii – pentru ca asta era de fapt ceea ce cautam. Desi avea o piscina superba si o atmosfera excelenta in jurul ei, unii ar fi considerat un neajuns faptul ca hotelul nu era amplasat chiar pe plaja. Pentru ca lui fii-miu nu i-a placut pe plaja si la mare, din cauza valurilor, iata-ne cantonati la piscina zi de zi. Frumos. Foarte frumos. Dar mai costisitor. Prietenii cu pricina, nici vorba sa stea la piscina, pe motiv de costuri suplimentare. Ok, deci majoritatea zilei ne-o petreceam separat, noi la piscina, ei pe plaja. Dar masa… masa nu aveam incotro, si macar de dragul aparentelor am decis sa mancam impreuna. Asadar, zi de zi am asteptat sa vad cum oamenii astia (da, da, cei cu afacerea de un milion) ii cumpara macar o singura data o portie de mancare fetitei lor. O portie numai pentru ea. Nu, copila manca vesnic din farfuria maica-sii, iar maica-sa era condamnata sa manance numai mancaruri nepicante/nesarate/fara grasime, etc… La trenulete, gargarite, masinute, copila se dadea o singura data, inghetata una pe zi si multe asemenea restrictii, valabile numai pentru ea. Caci parintii isi permiteau destul de multe capricii. 

Nu o sa pot sa inteleg niciodata cum sa fii mana-stransa cu propriul copil, cum sa ii refuzi lui o gramanda de nimicuri care pentru el inseamna totul, iar tu sa te rasfeti continuu?

4 e mai mare decat 3

La nici o saptamana de la incarcerarea sa in Penitenciarul de Maxima Siguranta Rahova, odinioara “Latifundiarul din Pipera” are de trecut printr-o noua incercare. Gigi Becali a fost adus recent in fata judecatorilor pentru o noua audiere in dosarul “Valiza”. Si daca in 2012 judecatorii de la Inalta Curte de Casatie si Justitie il achitau pe Gigi in ceea ce priveste infractiunea de dare de mita in acest dosar (1.7 milioane de euro oferiti jucatorilor de la U Cluj intr-o valiza, celebra de atfel), iata ca acum se strange latul in jurul milionarului: procurorii DNA cer judecatorilor 4 ani de inchisoare cu executare pentru Becali in aceeasi cauza!

Infractiunile de care a fost acuzat Gigi Becali de-a lungul anilor - unele dintre acestea fiind chiar obiect al unor dosare penale - se intorc acum impotriva patronului Stelei. Astfel ca, in ziua in care Steaua devenea Campioana Romaniei in 2013, Gigi afla in spatele gratiilor ca ar putea ramane acolo nu trei, ci patru ani, cat va fi o eventuala noua condamnare in dosarul “Valiza”. Reamintesc ca dosarul schimburilor de terenuri cu Ministerul Apararii Nationale, cel care l-a trimis pe Becali in puscarie, s-a incheiat cu o condamnare de doi ani pentru miliardar, insa acesta ramane in spatele gratiilor pentru trei ani datorita unei alte condamnari anterioare, de data aceasta cu suspendare. Cei trei ani s-ar putea transforma in patru, daca cererea procurorilor din dosarul Valiza va fi acceptata de judecatori, iar acestia vor decide ca Becali este vinovat si de aceste acuzatii. Si probabil ca nu acesta va fi cel din urma dosar deschis sau redeschis pentru Gigi Becali. Miliardarul, la fel ca si calugarii de pe Muntele Athos – care il pomenesc in rugile lor zilnice – vor avea probabil multe osanale de adus Domnului pana la eliberarea omului de afaceri. Mai ales ca – din cate se pare – presedintele Traian Basescu nu ia decat in gluma discutia despre o eventuala gratiere pentru Gigi Becali.

De ce nu a rezistat Big Brother in Romania?

Traim in tara reality-show-urilor! Aproape toate posturile de televiziune - poate cu exceptia televiziunii publice si desigur, a canalelor de nisa - au pe post cate o productie de tip reality show, iar majoritatea acestora fac audiente uriase. Si totusi, nu acum a inceput era reality-show-urilor in Romania. Primul astfel de proiect a fost celebrul Big Brother - un master hit peste tot in lume, totusi in Romania neprinzand decat doua sezoane. Recunosc, eu sunt un mare consumator de reality, si de aceea inca mai stiu numele concurentilor Big Brother Romania, desi au trecut 10 ani de atunci. Am fost curioasa si atunci ce se intampla in vietile lor, la fel cum sunt si acum curioasa ce s-a mai intamplat cu fiecare dintre ei. Insa, si mai curioasa sunt cum de nu a rezistat Big Brother in Romania? Sa nu fi facut audiente? Sa nu fi fost atunci vremea reality show-urilor in Romania? Sau sa nu fi fost oare in “curtea” potrivita? Ia sa fi fost in grila Pro-ului sau a Antenelor, tot aceasta ar fi fost soarta sa? Ce stim acum cu certitudine este ca show-ul Big Brother a beneficiat de o echipa profesionista de televiziune, condusa de producatoarea Mona Segal, cea care si-a pus semnatura pe multe productii de succes din televiziunea din Romania, trecute sau prezente. Si ca in orice productie Big Brother din lume, si in Romania concurentii au oferit momente savuroase, de la petreceri, la conflicte, certuri, altercatii, nuditate explicita si chiar scene de sex, cum este cea deja celebra, din sezonul al doilea intre Andreea si Daniel. Practic, a beneficiat de toate ingredientele necesare unei retete de succes. Numai ca poate publicul din Romania nu era atunci pregatit pentru reality show. Nu asa cum este acum, cand in mod cert ar devora un nou Big Brother!

Reduceri si iar reduceri

In zilele noastre, avem tot mai des o problema cu timpul. Daca te numeri printre norocosii care si-au gasit un loc de munca, este clar ca abia mai gasesti timp si pentru tine. Cum, jobul este si-asa destul de stresant, putini mai au rabdare, dupa terminarea programului, sa mai alerge prin magazine ca sa-si cumpere cele necesare.  Si-atunci, marile companii au inceput sa caute solutii alternative. Datorita dorintei lor de a capta cat mai multi clienti, avem acum posibilitatea sa ne facem cumparaturile de pe magazinele lor online. Sunt bine puse la punct, impartite pe categorii pentru a ne usura munca si si iti ofera posibilitatea de alege cat de rapid vrei sa-ti primesti comanda. Fie ca vorbim de telefoane si gadgeturi,  fie ca discutam de imbracaminte ori mobilier sau poate chiar de masini, apartamente sau alte nebunii, pe toate le gasim la un click distanta. Ba, mai mult, pe internet ai posibilitatea sa gasesti la un pret destul de redus, mai toate lucrurile, pentru ca firmele cauta intotdeauna sa atraga si se pare ca se descurca de minune.

Lucrurile sunt simple. Trebuie sa intri pe Google si sa cauti ceea ce te intereseaza. Introduci cateva cuvinte cheie gen „reduceri ceasuri”, „ vand autoturism”, „reduceri carti” , „cumpar macarale”, „dau spre adoptie catei” etc si vei gasi o sumedenie de pagini  din care sa alegi. Totul este conceput ca sa iti usureze tie munca si sa te ajute sa nu pierzi pasul cu actualitatea.

Mie mi se pare destul de interesanta initiativa lor, pentru ca, astfel, chiar daca nu cumperi, macar te poti informa asupra preturilor si noutatilor. Cum multi sunt de parere ca trebuie sa vada ori sa probeze ceea ce cumpara, macar isi fac o idee despre produsul in sine. Asadar, gasesc de foarte bun augur toata aceasta mediatizare online, pentru ca ne ajuta sa ducem foitul prin magazine, la un alt nivel.

Reclamele TV

Mi se intampla uneori sa dau la TV de vreun film sau emisiune interesanta, si sa vreau sa o urmaresc. Insa ma enervez relativ repede cand se baga o serie lunga de reclame care mai de care mai stupide. De exmplu , detest reclama aceea la Orbit cu Antonio Banderas si covrigeii si prajiturelele care stau pe masa si vorbesc intre ei. Pe bune? Cineva chiar s-a gandit la o astfel de reclama? Si mai joaca si Banderas in ea.  As fi curioasa cati bani a primit pentru reclama aia.
 

Mai sunt reclamele alea la detergentii de vase. Arata dom’le o tava super sleioasa, cu grasime uscata, dar daca pui doar o picatura de detergent, ca prin minune grasimea dispare. Si nici nu trebuie sa lasi vasul ala la inmuiat in apa. Mda. Nu prea cred. Sunt buni detergentii respective nu zic nu, insa in reclame prea se exagereaza. Acelasi lucru si cu detergentii de baie. Rugina se curata in 2 secunde, dai 2 fasuri din aparatul acela si gata, poti si sterge dupa 1 minut. Chestia asta chiar nu se aplica. Am incercat, din curiozitate, nu de altceva. Cele mai frumoase reclame mi se par cele de la Borsec si cele de la Orange. Sunt altfel, mai ales cele de la Boresc. Ies din tipare, mi se par originale si nu m-as plictisi de ele, nicidecum. Conteaza mult imaginea pe care vrei sa o redai printr-o astfel de reclama. Iar dupa parerea mea, cei de la Boresc sunt pe primul loc din acest punct de vedere. Unele reclame sunt chiar frumoase, insa majoritatea sunt  insipide si nu isi ating scopul. Pe mine una nu ma convinge o tipa care isi flutura parul pe langa Fat Frumos, sa cumpar samponul X.

Relatia cu parintii

Imi amintesc si acum perioada copilariei mele in care tot timpul eram suparata pe mama si tata, fiindca nu imi permiteau sa fac x si y lucru. Mereu imi spuneau fie ca sunt prea mica, fie ca inca nu e voie, fie ca asa ceva nu se cuvine. Atunci abia asteptam sa cresc sa pot fac fix ce vreau eu, fara sa mai le cer lor socoteala. Doamne ce rau imi pare ca nu pot fi din nou copil!. Nu mi-as mai dori sa cresc mare niciodata :).

Stiu ca niciodata nu imi era permis sa merg singura la cumparaturi. Mamei ii era teama sa nu imi cumpar haine prea scumpe, sau prea scurte pentru varsta mea. Imi amintesc ca exact in acea perioada, apruse trupa Andre. Si fetele din trupa aveau niste sandale cu o talpa imensa. Toate fetele aveau asa ceva. Eu evident nu. Mama mi-a interzis cu desavarsire sa port asa ceva, la o varsta asa de frageda. Atunci am plans cred ca vreo 4 zile, azi tin sa ii multumesc. Daca as fi purtat acele sandale , azi m-as fi plans de dureri de picoare, sau varice. Azi fetitele de mici, le spun mamelor cu ce sa se imbrace. Eu nu faceam asta. :) Mie mama imi spunea clar ca trebuie sa ma imbrac cu asta, fara discutie. Despre tata nu prea am ce zice fiindca el nu se baga. :) El facea ce zice mama la acest capitol. Insa odata ajunsa la liceu, lucrurile au inceput sa se schimbe. Inainte nu ma lasa sa ma machiez. Insa cu tact, am reusit sa ajung la o intelegere cu mama. Asa ca ma machiam doar cu putin rimel, creion de ochi, si lip gloss. Cel mai tare regret lipsa de comunicare dintre mine si parintii mei. Ii iubesc, si ei la randul meu ma iubesc, insa acest cuvant nu se foloseste prea des, adica nu se folosea prea des la ai mei. Greseala asta nu o fac in familia mea. Fetita mea stie ca o iubesc, fiindca i-o spun in fiecare zi. La fel si ea.

In concluzie, dragii mei, daca in trecut nu ati avut o relatie stralucita cu parintii vostrii, credeti-ma pe cuvant ca in secunda in care vor avea un nepotel sau nepotica, lucrurile se pot schimba in bine.