My Blog List

Delir ceţos

Senzaţia pe care am avut-o recitind un text scolastic e aceea de delir ceţos, de sminteală nebuloasă. Ce e surprinzător la atâta risipă de subtilitate e că tot acest alambic de inferenţe pleacă de la un biet postulat, care e cel al credinţei pure. Suntem în simplitatea inocentă, luminoasă, de amiază: undeva s-a început prin a se spune eu-cred-că, şi apoi s-a coborât liniştit, etaj după etaj, în multiplu, diversitate obscură şi raţiocinaţie. La origine, totul e un als ob, un make-believe pe care-l poţi lua de la colţ de stradă, în plină zi, ca la iarmaroc sau la piaţa de peşte. Faptul că-i urmează atâta bizantină subtilitate e într-o contradicţie de tipul comicului pur cu realul, atât de descumpănitoare, încât senzaţia pe care o ai, aceea că asişti fără îndoială la un delir de fiinţă, e aproape dureroasă.

       Trauma amintirilor din copilărie. Sărăcia părinţilor lui X. Mama care într-o zi, pentru a-i explica lucrurile, ia portofelul, îl întoarce pe partea cealaltă şi-i spune: Nu avem bani, de aceea nu putem cumpăra carne, să mâncăm. Aceeaşi mamă, căreia patronul îi spune în bătaie de joc, arătând resturile de mâncare: ‘Dacă vrei, ia tu astea de aici, oricum le dau la gunoi’. Copilul asistând la toate astea.

       Freud către Martha, când încă erau logodiţi: ‘Ştiu bine că nu eşti frumoasă în sensul în care înţeleg asta pictorii şi sculptorii. Dacă e să dau cuvintelor sensul lor strict, mă văd obligat să mărturisesc că nu eşti o frumuseţe’ (scrisoare din 2 aug. 1882). – Groază instinctivă de adevărul nespus, compulsie a confesiunii imediate, totale.

       Nu încetez să mă mir de forţa momentelor de exaltare… ‘O mişcare blândă, însoţită de senzaţie’, cum defineau cirenaicii plăcerea. Impresie, mai mult, de apoteoză a senzaţiilor, un tremur infinit, suprauman. Nu te poţi împăca să părăseşti aşa ceva. ‘Azi, aş vrea să-i intentez un proces lui Dumnezeu pentru absenteism, un proces timpului pentru exces de viteză. Un proces morţii’ (Fred B.). Nu vrei decât prelungirea la infinit, şi anularea tuturor celorlalte lumi, împreună, pentru totdeauna.

Idee de weekend - doua zile in Iasi

Mini ghid turistic Iasi
Cu siguranta, orasul Iasi are foarte multe de oferit turistilor, indiferent de preferintele personale ale acestora. De la istorie si pana la cultura, de la distractie si pana la relaxare, acest loc ofera vizitatorilor sai o multitudine de oportunitati de perecere a timpului liber si se lasa greu sters din amintirea celor care au ajuns aici.
Cum ajungem in Iasi
Sa ajungi in orasul Iasi nu este greu. Ai la dispozitie nu doar conexiunile feroviare spre majoritatea oraselor, dar si o sosea europeana ce trece prin centrul acestuia si un aeroport international, situat la doar cativa kilometri de el. Drumul cu masina, din Bucuresti pana in Iasi, dureaza, in mod normal, 7 ore, in timp ce un zbor cu avionul dureaza doar o ora.
Unde ne cazam in Iasi
Posibilitatile de cazare in Iasi sunt nelimitate si adecvate tuturor gusturilor si bugetelor. Fiind oras studentesc, pe perioada vacantelor se poate gasi cazare foarte ieftina in caminele studentesti, dar si in hosteluri si pensiuni. De asemeni, aici exista unele dintre cele mai vechi hoteluri de 5 stele din Romania, acestea bucurandu-se atat de prestigiu national cat si international. Doua dintre ele sunt situate chiar in centru orasului, in Piata Unirii, unul oferind o panorama superba asupra orasului.
Ce putem face in Iasi
Asa cum am mentionat in primele randuri, orasul Iasi ofera o gama larga de activitati, atat pentru tineret cat si pentru persoanele mai in varsta.
Fiind oras studentesc, Iasul abunda in oportunitati de distractie pentru studenti. Cele doua campusuri, dar si centrul si alte zone ale orasului gazduiesc, in fiecare seara, petreceri dedicate tinerilor, in nenumaratele baruri, cluburi, puburi si cafenele. De asemeni, oportunitatile culturale se gasesc la tot pasul, aici organizandu-se periodic expozitii, spectacole de teatru, concerte si multe altele.
Pe langa toate acestea, orasul Iasi este presarat de monumente istorice si biserici foarte vechi. Cu siguranta, daca ajungeti in aceasta locatie, este pacat sa ratati o vizita la Palatul Culturii, Casa Dosoftei sau Muzeul Unirii. Universitatea Alexandru Ioan Cuza este, de asemeni, o cladire foarte frumoasa, apartinand patrimoniului istoric.
Pasionatii de viata laica pot vizita manastirile vestite, din jurul Iasului, precum Cetatuia sau Barnova, dar si bisericile din oras, precum Mitropolia, unde sunt gazduite moastele Sfintei Parascheva sau Biserica Trei Ierarhi, un monument arhitectural deosebit. Biserica Golia se afla la doar cativa metri de acestea si este de o importanta deosebita, atat din punct de vedere laic, cat si cultural sau istoric.
Nu rata, daca vii in vizita in Iasi!
Daca vii in vizita in Iasi toamna, atunci trebuie sa faci o vizita in Gradina Botanica, unde, incepand cu luna Octombrie, aici se gazduieste o expozitie deosebita de Crizanteme si alte flori specifice acestui sezon. Si pe perioada verii, acesta este un loc deosebit si recomandat pentru relaxare.
Plimbarile pe Copou au fost cele mai apreciate, inca din timpurile vechi, in special Primavara si Vara, datorita aerului curat si inmiresmat pe care il confera numarul mare de tei batrani de aici. De asemeni, de pe Dealul Buciumului se poate vedea o panorama a intregului oras, acesta fiind locul preferat al localnicilor, in special seara.

Niciodată

Niciodată, cu trenul sau avionul, n-am vrut un loc la fereastră pentru a admira peisajul. Mă interesa doar să evadez din proximitate. Fereastra îţi dădea iluzia că nu te afli într-o conservă cu alte sardele, care se înghesuie în tine, au opinii, felurite mirosuri şi din când în când mănâncă. Copil, mă uitam cu atâta disperare pe fereastră sau într-o carte, încât preferam să-mi înţepenească gâtul decât să trebuiască să întrevăd sau să reţin chipul vreunuia. Mai târziu, petreceam constant orele din tren în picioare, pe culoar, fumând sau schimbând câteva vorbe, fără să-mi ocup vreodată locul până la destinaţie.
       Mă întreb dacă acestea stau mărturie pentru iubirea mea de semeni.

       Adorabile meditaţii supulcrale ale Norei Iuga.

       După eşecul şi înfrângerea umilitoare de la Dakar, din 1940, de Gaulle se gândeşte la sinucidere.

       Inşi care se feresc să spună ‘ultima carte’, spunând ‘cea mai recentă’… De multe ori m-am întrebat de ce gradul de infantilizare e atât de mare în Balcan. Constanţa remarcabilă a nenorocirilor?

       Dispunerea temporală a patologiilor. Depresivul trăieşte numai în trecut, nu vrea să ştie de prezent şi viitor. Maniacalul nu e interesat de viitor sau trecut: obsesia lui e prezentul. Desigur că nici viitorul nu rămâne neînsoţit de mulţimea isteriilor ‘de anticipaţie’.
       Epoca e un cocteil maniaco-depresiv: melancolică (trecutul!), dar obsedată numai de prezent (eficienţă, ‘succes’). Cât de simple erau lucrurile în secolul trecut, când domneau, nestingherite, nevrozele şi le puteai drapa într-o schemă sexuală. Era simplu şi flata pe toată lumea. De când noua patologie a timpului e depresia, ai sentimentul că asişti doar la un debut, şi că lucrurile fie se vor schimba decisiv, fie toată lumea va sfârşi depresivă. Cum nivelul de exigenţă al oamenilor faţă de propriile vieţi continuă să crească, iar putinţa realizării e simetric mai mică, se întrevăd cu adevărat puţine speranţe (exceptând vreo soluţie chimică). Depresia a devenit deja o stare normală produsă de societate; ea nu mai are o dimensiune tragică, ci este o banalitate. Nivelul de depresie ridicat indică vieţi suficient de interesante. Un nivel scăzut e semnul platitudinii de mijloace şi ţeluri (viaţa rurală, de pildă, cu trei angoase simple: avere, progenitură, moarte). Curând nu vom mai fi interesaţi nici de viitor, nici de trecut, plasaţi într-un prezent pe care-l vomităm continuu, pe măsură ce palpitul vieţii se intensifică. Să vină patologiile atemporale.

       Reacţia unui bărbat când ascultă un alt bărbat: ‘Hm, ce lucruri interesante’.
       Reacţia unei femei: ‘Hm, ce interesant e bărbatul acela care spune lucruri interesante’.

un plictis mortal.

     Există de ceva vreme (un deceniu? două?) o foarte interesantă religie a optimismului. Aproape singura virtute recunoscută, azi, e evitarea autistă a realului. Despre cineva care spune poveşti roz se spune că ‘nu se lamentează’, ci abordează stenic, cât de curajos, viaţa. Animatori de televiziune propun invitaţilor lor să ‘încheie optimist’ (mister) o emisiune. Reportajele în saloane de incurabili vânează elemente de aparentă normalitate, un gest, un zâmbet, o frază neutră, pentru a alcătui un portret robust al normalităţii şi optimismului. Despre cineva bolnav se spune că ‘luptă’ cu boala. Bătrânii de la azil sunt îmbiaţi să-şi depene povestea de dragoste. S-au format specializări în fericirea de cartier periferic, în nenorocirea pozitivă, în optimismul de leprozerie. Din cele mai sinistre guri ale infernului se aud strigăte guturale: ‘Viaţa e minunată!’, înainte de a fi înghiţite de neant, către un public care nu trebuie contrariat inutil cu elemente de reflecţie. E cea mai interesantă figură a grotescului psihologic pe care am întâlnit-o, de multă vreme încoace. Cred chiar că nu se poate cita o altă epocă în care fuga de real s-a practicat în masă, benevol şi spontan, în consensualul negaţiei.
       Proba unei epoci depresive e optimismul sistematic. Evacuarea realului, ultima religie laică a Occidentului. Un eugenism al fericirii.
       Şi trebuie spus că toate astea sunt de un plictis mortal.

El secreto de sus ojos

       E ciudată negaţia lipsei. Inutil să spui că ‘nu-ţi lipseşte nimic’, deoarece chiar şi atunci ceea ce-ţi lipseşte e lipsa. E dificil să nu asociezi dorinţa cu raritatea şi lipsa. Ce ne face să dorim, să arătăm spre un obiect spunând ‘doresc aceasta’. E fără îndoială un gol de fiinţă, ceva ce ţi s-a luat sau a lipsit ab initio, sau a cărui prezenţă ţi-e figurată ficţional. Nu există oameni cărora să nu le ‘lipsească nimic’, în ciuda multiplicării accesului la obiectele dorinţei, sau a renunţării (sfinţii). Satisfacţia e o iluzie culturală.

       (De cercetat figura, destul de inexplicabilă, a acestui Felix B. Mai cu seamă faptul că a condus din nou BPI-ul din 1950.)

       X… – omul ăsta n-a ştiut niciodată cine e. Toată viaţa lui este făcută din citate.

       Studiu despre elementele hasidice ale avangardei.

       El secreto de sus ojos (2009).

       Exasperarea onestă a lui B.  Asistăm la o dezlănţuire a legilor, măsurilor şi programelor destinate securizării existenţelor. Aproape că nu mai există altceva de o anvergură egală, ca proiect. ‘Nu vă îngrijoraţi, gândim pentru voi, vă vom proteja vieţile.’ Această unică abordare administrativă, protecţionistă, medicalistă a politicii are ceva curios. Mâncaţi bio, aici găsiţi locurile unde nu se fumează, alcoolul nu este bun iar alimentele conţin zahăr, nu depăşiţi pe autostradă 90 de km la oră etc. Se dezvoltă lent o ideologie securitară (ecologia e parte din ea), care ajunge adesea până în intimitatea insului. Singurul lucru de nespus e acela că pretinde să protejeze individul împotriva lui însuşi – bătrân reflex arbitrar. (Cum ar spune F., pretinde să protejeze eul de maleficiile sinelui, cu ajutorul bunului supraeu administrator, impersonal, transcendent, legislativ.) Poate veni oricând un cutremur. Dacă iau un tren el poate deraia. Într-o permanentă insecuritate, pericolul e o metaforă politică: ai sentimentul că nu eşti la adăpost niciodată, treptat reintegrezi condiţia de minorat. Suntem într-o ideologie a riscului zero, care se adaugă disconfortului existenţei.